Pentru că femeile sunt asemănate cu florile, în Ardeal după cum spune tradiţia, a doua zi de Paşte acestea trebuie udate. Obiceiul este vchi de sute de ani şi încă se pătrează, fiind una dintre cele mai frumoase tradiţii a sărbătorilor pascale.

Una dintre zonele în care această tradiţie încă este vie este Valea Bârgăului. Conform obiceiului din zonă, feciorii neînsuraţi îşi pregătesc parfumuri care mai de care mai frumos mirositoare pentru a stropi tinerele domniţe. Tradiţia duce mult spre ritualul de peţit pentru că majoritatea flăcăilor aleg cu grijă casele cu cele mai frumoase fete unde merg la udat.

Cei din zonă ştiu foarte bine că în a doua zi de Paşte fetele trebuie să se trezească atunci când apar zorii pentru a face pregătiri ca să-şi întâmpine udătorii aşa cum se cuvine. Domnişoarele aranjează o masă pe care pun ouă roşii, prăjituri, pască şi cozonac pentru feciorii care o să vină la udat.

Fetele care nu se trezesc în zori şi sunt luate prin surprindere de băieţi sunt udate cu găleţi de apă. Se ştie din timp că a doua zi de Paşte este o zi în care fiecare gospodărie aşteaptă musafiri, gazdele pregătindu-se din timp.

Potrivit obiceiurilor şi tradiţiilor din zonă, rangul şi bogăţia feciorilor sunt, de cele mai multe ori, stabilite de parfumul cu care udă fetele.De asemenea, şi domnişoarele arată cât de harnice şi pricepute sunt când vine vorba de gătit în funcţie de bunătăţile cu care servesc feciorii veniţi la udat.

Şi pentru că tradiţia udatului sau a stropitului ajunge la porţile fetelor cu poezii cu mesaje sugestive vestind primăvara, feciorii învaţă cu mare atenţie versurile pe care trebuie să le spună când ajunge la porţile celor pe care vor să le ude.

„Am venit din depărtare
Să ud un boboc de floare.
Floare care s-a uscat,
Îmi daţi voie la udat?”

„Trandafir din grădiniţă
Vin să ud o garofiţă.
Garofiţa s-a uscat
Îmi daţi voie la udat?”

Poeziile sunt multe şi variate, iar rolul lor este de a impresiona tinerele domniţe şi de a cere voie la stropit.

Tradiţia udatului se păstrează de sute de ani, iar obiceiul din moşi strămoşi spune că fetele nemăritate trebuie udate cu apă neprihănită de izvor pentru a fi frumoase tot anul. Odată cu trecerea timpului până şi tradiţia a devenit una comercială. Flăcăii cumpără parfumuri scumpe pentru fete, iar apa de izvor rămâne doar în poveştirile obiceiurilor de demult.