Sâmbătă dimineața, pe pietonal am întâlnit un grup de turiști din Ungaria. Interesați de orașelul nostru, care arăta tare bine în acea zi de primăvară. Ca orice turiști, erau avizi de informații, pe care din păcate, nu aveau cum să le obțină sâmbăta, într-un oraș bugetar.
Am făcut pentru câteva minute pe ghidul, încercând să “vând” cât mai bine, imaginea și istoria orașului nostru. Mi-au spus că struții, cei mult huliți de localnici, sunt o pată de culoare plăcută. Au fotografiat platanii care străjuiesc Biserica Evanghelică (sper să-i găsească și la anul), s-au interesat de istoria casei Andreas Beuchel și au băut o cafea pe singura terasă din centru. Într-un cuvânt, au încercat să să facă tot ce face, orice turist din lume, într-o dimineață de primăvară, într-un oraș necunoscut.
Ce nu au reușit? Nu au reușit să viziteze nimic, pentru că nu prea avem așa ceva în centru, mai ales în week-end. Nu au plecat cu nicio amintire, în afara cărții mele de vizită. Pentru că nu avem un gift shop deschis sâmbăta, nici un vânzător de suveniruri, un ghid sau vreun meșteșugar. Lucruri nelipsite din peisajul orașelor turistice europene și nu numai.
Mi-am dat seama discutând cu acești turiști că avem doar ziduri și bani europeni și locali, investiți în acestea. Avem case cu lei închise, renovate cu mii de euro metrul pătrat. Galerii de artă, cu orar bugetar, tot închise. Avem magazine cu lucruri inutile și crâșme. Avem o biserică frumoasă, închisă și ea. Un lift în turn, fără o hartă sau o broșură pentru vizitatori.
Avem o poartă a Transilvaniei, bună de pus pe insignele purtate cu mândrie de casta amploiaților primăriei. Avem centru de informare turistică închis, nesemnalizat, fără măcar un monitor tv, care să prezinte turiștilor povestea unui oraș vechi, vestit cândva. Un centru de informare turistică care nu poate fi închiriat, nici măcar pe bani, pentru a premia copiii care au scris “legendele locurilor”.
Chiar dacă ar fi deschis, acest centru este util ca o frecție la picior de lemn. Aici există trei standuri cu suveniruri, dotate cu trei case de marcat diferite și un raft cu broșurele ascunse ochilor vizitatorilor. În epoca internetului și telefoanelor inteligente, nu avem o pagină web cu informații turistice de calitate, ca să nu vorbim despre o aplicație pentru smartphone, așa cum au multe sate din alte județe, unele fără drum asfaltat, cum este de exemplu Daia din județul Mureș, ca să dau un exemplu apropiat.
Ne-am obișnuit cu o multitudine de sărbători, prilejuite de dezvelirea unor plăci memoriale, cu același sobor de preoți și oficialități scrobite. Avem o armată de intelectuali care dezvăluie povești culturale, necunoscute în afara seminariilor sterile și docte.
Avem un oraș frumos, dar golit de suflet, care reușește să treacă indiferent pe lângă oportunități. Un oraș care dezvoltă proiecte doar pentru ei și ai lor. Care cheltuiește milioane pentru a face pârtii de schi inutile și a susține, echipe de fotbal, cu mardeiași pe post de antrenori.
Dar acest oraș și-a pierdut sufletul, și-a îndepărtat spiritele libere. El nu știe să-și vândă valorile și privește cu indiferență și aroganța prostului cum alte locuri, fără așa de mult potențial, se dezvolta inteligent, pentru a atrage turiști, care să plece cu amintiri plăcute și bani cheltuiți acolo.
La Alba Iulia și nu în Suedia ar putea afla Ovidiu Crețu cum să transformi niște ziduri vechi într-un loc de vis. Cu cai belgieni, soldați parcă desprinși din tablourile din trecut, cu localauri curate, care păstrează specificul locurilor, cu activități pentru copii și adulți. Cu localnici care aplaudă schimbarea gărzii. Cu expoziții, muzee și magazine de suveniruri deschise sâmbăta, da chiar și duminica.
Recunosc, Alba Iulia nu are un Wonderland, dar a devenit în ultimii ani, un mic Wonderland. Cel puțin pentru cei care vizitează vechea cetate, pe traseul celor trei fortărețe. În aroganța ei, are chiar și o pagină de internet, cu multe informații utile. Incercați să căutați pe Google Bistrița și veți da de pagina primăriei, cu programe de audiență și alte asemenea. Lucruri total inutile pentru orice turist.
Iar dacă cauți Centrul de Informare Turistică Bistrița vei găsi doar articole despre inaugurarea lui, fără o pagină de internet și doar o adresă de mail de adolescent, infoturism_bta@yahoo.com. Pagina de internet www.cetateabistrita.ro, lansată cu surle și trâmbițe anii trecuți, se afla pe poziția 20.761.363 în clasamentul alexa.com. Da, ați citit bine, douăzeci de milioane.