Frumuseţea acestor flori este renumită şi în fiecare an zeci de curioşi merg la Orheiu Bistriţei pentru a admira aceste minunăţii ale naturii.

Cu petalele asemănătoare unei table de şah, laleaua pestriţă mai este numită în popor şi bibilică sau căldăruşa.

În termeni ştiinţifici, laleaua pestriţă poartă denumirea de „fritillaria meleagris”, fritillus însemnând în limba latină tabla de şah, aluzie la pătrăţelele brun – roşcate şi frumos ordonate de pe petalele florii.

Laleaua pestriţă înfloreşte doar şapte zile pe an după care se ofileşte. Din păcate, chiar dacă acestă plantă este crotită de lege, numărul lalelelor pestriţe care înfrumuseţează pădurea de stejar scade de la an la an.

Acestă floare minunată este strâns legată şi de o legendă care aminteşte de o fată, Daria, nepoata unui vistiernic de la curtea regelui Persiei. Se spune că Daria avea în grijă grădina de la palat unde creşteau cele mai alese soiuri de lalele.

Potrivit legendei, într-o noapte, tânăra care îngrijea grădina a visat o fată care i-a cerut lalele pentru mama ei care era bolnavă. Daria i-a dăruit fetei din vis un frumos buchet de flori, dar i-a cerut în schimb o lalea pestriţă, floare pe care şi-o dorea de foarte mult timp. După câteva zile, în grădina de la palat au crescut şi înflorit lalele pestriţe.

Tot legenda mai aminteşte că, în aceeaşi perioadă, unchiul Dariei a inventat jocul de şah pentru ca regele să îşi mai alunge plictiseala. Când vistierul a adus regelui jocul, Daria i-a adus lalele pestriţe pe care le-a numit Flori de şah.