Biserica Evanghelică s-a umplut din nou ieri seară de melomani şi oficialităţi care au ascultat cu sufletul al gură două dintre partiturile celebre ale muzicii clasice – Concertul pentru vioară și orchestră în Re Major, al lui Ceaikovski, avându-l dret solist, la vioară, pe Ștefan Horváth, din Elveţia şi Simfonia Fantastica a lui Hector Berlioz.

Gavril Ţărmure, managerul Centrului Judeţean pentru Cultură a făcut ieri oficiile de gazdă prezentându-i pe muzicienii invitaţi şi povestind că unul dintre poeţii spanioli invitaţi la Festivalul internaţional “Poezia e la Bistriţa” este prieten cu directorul Filarmonicii din Cordoba – care, auzind că poetul vine la Bistriţa, i-a atras atenţia că tot la Bistriţa va concerta unul dintre cei mai buni şi valoroşi violonişti ai momentului – Ştefan Horvath, pe care trebuie neapărat să vină să-l asculte.

Cam atât de departe merge faima lui Ştefan Horváth a remarcat Gavril Ţărmure adăugând că muzicianul nu este tocmai necunoscut bistriţenilor: în fiecare vară, violonistul susţine, alături de violoncelistul Răzvan Suma – un curs de măiestrie iniţiat de profesoara din Bistriţa – Cristina Istrate – un curs de care se bucură zeci de tineri din oraşul nostru şi din ţară.

După concertul lui Ceaikovski (unul dintre cele mai renumite şi mai des interpretate concerte ale compozitorului rus), interpretat admirabil de Ştefan Horváth – bistriţenii au avut ocazia să asculte, în premieră la Bistriţa – Simfonia Fantastica, o celebră lucrare muzicală a lui Hector Berlioz în 5 părţi – o simfonie compusă de muzicianul francez în urma unei tulburătoare şi reale poveşti de iubire pe care a trăit-o.

Prin 1827, când Berlioz a asistat la Paris, la o reprezentaţie cu „Hamlet”, în care actriţa irlandeză Harriet Smithson juca rolul Ofeliei. Îndrăgostindu-se nebuneşte de ea, tânărul muzician a încercat s-o seducă prin cuvinte, însă scrisorile sale pătimaşe n-au făcut altceva decât s-o sperie pe frumoasa actriţă, aşa că Berlioz s-a hotărât să-şi încerce norocul cu muzica, începând să lucreze la „Simfonia fantastica”.

Deşi Harriet Smithson a refuzat să asiste la premiera „Simfoniei fantastice”, a auzit-o mai târziu şi a rămas atât de impresionată încât a început să răspundă avansurilor lui Berlioz. S-au căsătorit în 1833, însă relaţia lor nu a durat prea mult. Ironia sorţii a făcut ca, odată potolită obsesia lui Berlioz, să înceapă o cruntă gelozie din partea actriţei, la care s-a adăugat şi faptul că cei doi nu vorbeau, literalmente, aceeaşi limbă: Harriet Smithson nu prea vorbea franceza, iar Berlioz nu apucase niciodată să aprofundeze engleza…