Între pereții unei garsoniere modeste de pe o străduță din Bistrița trăiesc în liniște și cu multă demnitate fetele din fosta familie Fiț. Spunem fosta pentru că ceea ce cu greu se putea numi familie s-a destrămat după ce tatăl extrem de agresiv a încercat să o omoare pe mamă, iar aceasta, de frica lui a sărit de la etaj. Despre tragedia de atunci ați citit în Bistrițeanul.ro: De frica soțului, sub ochii copiilor, o femeie de 33 de ani s-a aruncat pe geam! E în stare gravă, la Cluj

Totul se întâmpla în 22 martie 2014, într-o zi de sâmbătă. Tatăl, agresiv și extrem de gelos, a încercat să-și ducă amenințările de ani de zile la îndeplinire: s-o omoare pe Angela, mama fetelor sale. Cea mai mare dintre fete, Dana, care are acum 15 ani, ne-a povestit printre lacrimi cum era afară cu surorile ei când tatăl i-a cerut cheia să-și ia telefonul pe care îl uitase în casă, iar mai apoi, când și-a dat seama că mama ei va fi singură în casă cu tatăl ei și a presimțit pericolul a fugit spre ușa apartamentului, dar, din păcate, era închisă, iar tatăl nu vroia să deschidă. Între fetele familiei era un fel de înțelegere nespusă: niciodată mama să nu rămână singură cu tatăl pentru a evita o tragedie. Iar atunci a rămas. Câteva minute au fost de ajuns ca tatăl să-și ducă la îndeplinire planul. Angela ne-a povestit că după ce a intrat în casă, bărbatul a închis ușa, a căutat un cutter (de ani de zile ascundeau toate cuțitele și foarfecele din casă), s-a bucurat că l-a găsit chiar dacă și cutter-ul blestemat era bine ascuns între caietele fetelor. Apoi a închis ușa camerei în care mama stătea pe pat. A urmat o luptă scurtă, mama a încercat să-l conducă pentru o discuție pe holul care dădea către bucătărie și ușa de la intrare, dar bărbatul, care i-a fost soț 16 ani, i-a ghicit intențiile și i-a blocat orice cale de evadare din apartament. A fugit spre geam și a bătut disperată, sperând că va atrage atenția vecinilor, dar cum bărbatul se apropia amenințător cu cutterul a deschis geamul și într-o fracțiune de secundă, printre jaluzelele lamelare, a sărit de la etajul 1. „Nici nu știu cum am sărit, totul s-a întâmplat atât de repede... Aveam un singur gând, să scap cu viață... Oricum, am mai sărit de la etaj cu cea mică – Larisa- în brațe, când avea doar 2 luni, tot de frica lui. Am căzut în fund și apoi nu am mai simțit nimic” – ne-a povestit acele clipe Angela Onigaș (numele la care a revenit după divorț). Dana, fetița cea mare, îi completează povestea, încercând cu greu să-și rețină lacrimile: „Am bătut la ușă mult...Eram disperată...Dar a deschis prea târziu...” Iar lacrimile o năpădesc și nodul din gât nu o mai lasă să vorbească.

Până s-a ajuns aici, femeia a tot încercat să scape de tatăl agresiv. A făcut plângeri la poliție, l-a scos afară din casă, apoi l-a primit tot de frică pentru că o urmărea peste tot și credea că se va calma dacă îl va accepta iar în casă și va vedea că nu are motive să fie gelos. Dar băutura și pasiunea necontrolată pentru aparatele de joc și furia care îl cuprindea când nu avea bani făceau ca agresiunile fizice și verbale să nu mai contenească. Jocul sorții a făcut ca la constatarea de după incident să vină tocmai un polițist care în urmă cu două săptămâni fusese la ei în casă, chemat după o altă agresiune și care, împăciuitor, a sfătuit-o să-i mai dea o șansă bărbatului despre care credea că o iubește. Iar când ea i-a amintit scena, polițistul a replicat resemnat doar: „Nu am crezut că e atât de agresiv”.

Ce a urmat după incidentul din 22 martie 2014 capătă proporțiile unei drame. Mama a fost luată de sub ochii fetelor mai mult moartă decât vie și dusă la spital, iar apoi a fost transferată la o clinică din Cluj. Din fericire a avut parte de suportul unor rude care i-au plătit chiar în acea noapte protezele care urmau să i se monteze la coloană. A fost șansa ei de a nu rămâne pe pat toată viața. Fetele i-au fost luate tot de rude temporar. Un alt moment dureros a fost când după ce a ajuns pe un pat de spital din Bistrița, fetele au venind plângând în hohote la spital după ce, cei de la Protecția Copilului le-au spus că vor fi despărțite, iar ele nu vroiau să rămână una fără alta, era de ajuns că o pierduseră temporar pe mamă. Din fericire, tot rudele, cu care de frica soțului nu mai păstrase legătura, i-au întins, după ani de zile în care nu au vorbit, o mână de ajutor și fetele au rămas împreună, la un văr din Dipșa, care le-a ținut din martie până în septembrie 2014, când mama a fost externată din spital.

Neavând o locuință, a căutat să închirieze una pe care să și-o permită să o plătească din pensia de boală și cea de handicap, la care se adaugă venitul pentru un însoțitor. Dar, cum la omul sărman nici boii nu trag și cum Angela nu a făcut niciodată caz de drama prin care trece, garsoniera ofertată de proprietar cu 100 de euro s-a scumpit subit la 500 de lei, sumă la care se adaugă astăzi cheltuielile. Chiar și așa, Angela nu se plânge că îi este greu. Și ea și fetele sunt fericite că sunt împreună, că nu le mai este frică de nimic, după ce tatăl a fost încarcerat în vară pentru următorii 5 ani la Penitenciarul Gherla fiind găsit vinovat de judecătorii bistrițeni de tentativă de omor. Nu primesc pensie alimentară și nici nu speră la așa ceva. Liniștea lor compensează lipsurile financiare.

Toate cele trei fete sunt eleve la Liceul de Arte din Bistrița. Dana, domnișoara frumoasă și sensibilă de 15 ani, este elevă în clasa a IX-a și este talentata familiei, pictează icoane și tablouri și se bucură când mai găsește pe cineva dispus să îi cumpere câte o lucrare. Ioana este și ea la Arte și deși vrea să pară dura familiei, fiind mai hotărâtă și practicantă de judo, este cea mai sensibilă. Nu s-a mai putut opri din plâns când a trebuit să retrăiască întâmplările prin care a trecut, când mama și-a amintit cum a ajuns la ea (în aprozarul unde vindea legume), desculță, după ce o bătuse tatăl și o scosese afară din casă pentru că nu i-a pornit DVD-ul, sau când tatăl a încercat să-i amaneteze medaliile câștigate la judo, crezând că sunt din metale prețioase. Larisa are doar 9 ani, este mezina familiei și răsfățata tuturor. Surorile mai mari au grijă de ea ca de ochii din cap. Ea nu-și amintește de tata decât că se făcea că doarme ca să scape de bătaie. Restul e tăcere. A încuiat toate supărările în sufletul ei mic de copil și nu vrea decât să vadă lumea ce frumos desenează Dana, surioara ei cea mare.

Angela Onigaș ne-a povestit că din 2006 a depus cerere la Primăria Bistrița pentru a primi o locuință ANL, conștientă fiind că din salariul ei de vânzătoare nu va avea cum să-și cumpere vreodată una, toți banii ducându-se pe creșterea și educația fetelor, salariul soțului neconsiderându-l niciodată un venit al familiei pe care s-ar fi putut baza. Nu a insistat și nu și-a plâns necazul pe holurile Primăriei Bistrița pentru a primi o locuință. A făcut ceea ce trebuia să facă: dosarul care îi permitea accesul în cursa pentru un apartament. Din păcate, n-a fost niciodată pe lista de priorități. Pentru că tot timpul a avut un serviciu nu a fost un caz social ca să primească o astfel de locuință, doar cei fără venituri încadrându-se aici. Anul acesta, în mai-iunie când s-au repartizat iar locuințe ANL la Bistrița, s-a dus în cârje să întrebe de starea cererii ei. A aflat că s-au dat 20 de locuințe, dar ea este abia pe locul 30. Nu și-a plâns necazul nici acum că oricum n-a întrebat-o nimeni, toți cei care au încercat să-i spună povestea fiind expediați rapid de cei de la Fondul Locativ.

Astăzi, ca să poată avea o viață normală, nu-și dorește decât să primească un apartament cu o chirie modică, cum au primit alte sute de familii din oraș, ca să-și poată crește demn și în liniște fetele. În garsoniera modestă în care stau acum a înghesuit două paturi. Ea împarte patul cel mai îngust cu cea mică și se străduieşte să n-o deranjeze când doarme. E un copil care are nevoie de odihnă – ne explică. Măsuța mică din cameră le ține loc de birou, de masă, de atelier pentru lucrările fetelor. Are pensie de boală și de handicap, plus ajutor de însoțitor, dar banii sunt oricum puțini pentru o chirie și educația fetelor, astfel că nu a renunțat să se gândească la muncă și chiar acum urmează un curs de manichiură, o meserie pe care a considerat că o poate practica folosindu-și mâinile. Speră ca într-o zi să poată merge fără cârje, dar pentru asta i-ar trebui multe ore de recuperare, iar locurile la secția de recuperare a Spitalului Județean sunt limitate și ajunge acolo pentru terapie doar o dată pe an.

Deși vi s-ar putea părea un caz social, pentru Primăria Bistrița nu este. Legea spune că doar cei fără venituri pot beneficia de o astfel de locuință. Iar când o primesc, evidența ne arată că pur și simplu își bat joc de șansa oferită de comunitate. Citește mai multe despre locuințele sociale din Viișoara și Subcetate aici: FOTO: Focar de infecţie la blocurile sociale din Viişoara şi FOTO: Dezastru şi focar de infecţie şi în Subcetate la blocurile sociale!

Din păcate, și în cazul locuințelor ANL, brambureala domnește, iar angajații Primăriei Bistrița tolerează situații cunoscute de ani de zile. Sunt chiriași care nu și-au plătit locuințele cu anii, sunt alții care nu stau acolo, dar le-au subînchiriat nederanjați de nimeni și sunt bistrițeni, plini de simț civic și recunoscători, care își păstrează cu zgârcenie locuința ANL, deși între timp și-au luat pe numele părinților locuința în care stau de ani de zile. Dacă angajații Primăriei Bistrița și-ar face cu adevărat treaba pentru care sunt plătiți, probabil că această familie nu ajungea să trăiască drama de astăzi și avea de câțiva ani o locuință meritată.