O tânără regizoare poloneză însoţită de coproducătoarea Anca Ardeleanu şi de studentul Iosif Ciunterei, el însuşi implicat în realizarea unui documentar, au filmat zilele trecute câteva din tradițiile și obiceiurile unor sate din Bistriţa-Năsăud. "M-am născut în sudul Poloniei, seamănă destul de mult cu această zonă de care m-am îndrăgostit!&q
“Zilele trecute am avut plăcerea să cunosc niște persoane deosebite venite tocmai din Olanda, de la facultatea de regie/film, care lucrează la un film documentar despre noi, românii” anunţă tânărul etnolog Iosif Ciunterei care le-a purtat pe Anca Ardeleanu și Ewa Basiaga din Polonia “pe coclaurile” unor sate din județul Bistrița-Năsaud.
Tinerele au filmat o parte din tradițiile ancestrale care încă se mai păstrează în vatra satului pentru a realiza un film intitulat “Roata vieţii”, care îşi propune să facă trateze simbolistica culturii Cucuteni (sau ce a mai rămas din ea) în tradiția românească.
“Cred că este o cinste pentru județul nostru și mă bucur că o parte din tradițiile și obiceiurile din Runcu Salvei, Salva, Telciu, Sîngeorz-Băi și Dumitra vor fi așezate în acest film. Din județul Bistrița-Năsaud, următoarea oprire a fost în Măgoaja (județul Cluj), apoi în satul Ciocotiș, comuna Cernești, din judeţul Maramureș. Le doresc realizatoarelor mult succes în continuare! Îi mulțumesc Domnului că nu sunt "singurul nebun" – a comentat, mai în glumă, mai în serios Iosif Ciunterei – el însuşi implicat în realizarea unui documentar intitulat „Povestea bobului de grâu”.
“Locuiesc de ani de zile la Amsterdam, dar m-am născut în sudul Poloniei, care seamănă destul de mult cu aceste meleaguri din Bistriţa-Năsăud de care m-am îndrăgostit! M-am simţit, practic, ca acasă – oamenii au fost foarte deschişi, generoşi şi primitori – atitudine care îmi lipseşte în Olanda, trebuie să recunosc, căci acolo cultura socială se manifestă cu totul diferit...” a povestit Ewa Basiaga pentru Bistriţeanul.ro.
Tânăra regizoare nu vorbeşte româna, a învăţat un pic de italiană în trecut şi a constatat că unele cuvinte cuvinte au origini comune, aşa că a înţeles pe alocuri limba localnicilor – iar unde nu s-a descurcat, i-a tradus Anca Ardeleanu, coproducătorul român al documentarului.
“M-am simtit foarte comfortabil printre oamenii pe care i-am cunoscut, nu prea am avut timp să-i studiez, mai degrabă m-am bucurat pur şi simplu de compania lor...” a mai spus Ewa Basiaga care a călătorit foarte mult prin întreaga Europă şi a întâlnit cam peste tot localnici care îşi păstrează încă tradiţiile.
“Nu este adevărat că satul ar fi pe cale de dispariţie, peste tot prin Europa, pe unde am călătorit, am întâlnit oameni dispuşi să-şi păstreze tradiţiile străvechi. Am constat că, dimpotrivă, e un fel de modă acum să părăseşti oraşul şi să te muţi la ţară. Desigur, nu-i mai avem acum pe ţăranii de acum un secol, termenul arhaic a fost înlocuit de “fermieri”, însă deşi Olanda este o ţară mică, dimensiunea ei rurală este asemănătoare cu cea de aici...” a mai povestit Ewa Basiaga.