“De Pasti, in Caian, la parintii mei, ne adunam toti fratii. Cu sotii si copii, eram cam 30 de persoane”, ne povesteste Gavril Tarmure care isi aminteste si acum gustul grozav al tocanitei de miel pe care a invatat s-o gateasca de la mama sa.

“Este una din mancarurile relativ simplu de pregatit: se pune intr-o cratita o lingura de untura in care se calesc 2, 3 cepe potrivite. Se adauga sare si piper in cantitati secrete pe care numai un bucatar versat stie sa le nimereasca. Se rastoarna peste untura carnea de miel taiata in bucati relativ mici, cu os cu tot. Apoi se stropeste totul cu putina apa. Continutul se lasa la fiert, la foc mic si indesat. Abia mai tarziu, ca sa nu fie tocanita amara, se pune si putina boia”, marturiseste Gavril Tarmure.

Cat anume se fierbe carnea de miel si cat de indesat ar trebui sa fie focul – sunt detalii care tin, de asemenea, de secretele unei practici indelungate intr-ale bucatariei. Oricum, spre sfarsit, cand carnea este fiarta, se adauga in fiertura rantasul din faina si apa, dupa care se presara o mana de verdeturi (patrunjel, marar sau cimbru, dupa gust).

Gavril Tarmure spune ca soacra si sotia lui, doamna Mihaela Tarmure, au “imbunatatit” putin reteta: pe langa ceapa ele adauga ardei si rosii, iar rantasul de la final il prepara din lapte, smantana si faina. Cu toate acestea, Gavril Tarmure recunoaste ca tanjeste tot anul dupa gustul tocanitei de demult, care nu se compara cu nimic si care ramane un mister al adolescentei sale.