Iata ce ne-a oferit Centrul cultural municipal «George Cosbuc» prin Festivalul national de teatru profesionist «Liviu Rebreanu» - editia a VII-a.

Am sa fac abstractie de cronologie si de detalierea minutioasa a fiecarui eveniment. A facut-o foarte bine si la timp presa tiparita. E mai interesant si mai justificat daca se inverseaza unghiul de perspectiva. De aceea cred ca ordinea corecta ar fi urmatoarea:

Publicul

Numeros si avizat. Decent, curat, ingrijit imbract. Bucuros de reintalnirea cu universul de dincolo de luminile rampei. Momentele de dinaintea spectacolului. Lume multa in foaier, zgomot, discutii de grup si totusi, de nicaieri, nicio stridenta. Se vizioneaza caricaturile si lucrarile lui Costel Patrascanu, sau Nicu Petrache, Sorin Postolache sau Lucian Dobarta, machetele de afise. De calitate! Nimanui nu-i auzi, in mod special, glasul. Dupa ridicarea cortinei in sala se lasa linistea.
Una adevarata. Vorbeste de o atitudine curioasa si interesata de felia de viata ce incepe sa prinda contur pe scena. Nimeni nu mananca nimic. Nici samburi, nici cocolosi, nici chipsuri sau dropsuri.

Nu fosneste niciun ambalaj. Nu se vorbeste la telefon. De ce? Din respect pentru artisti si din dorinta sincera de participare efectiva si afectiva la actul artistic aflat in derulare. Comuniunea in gand si suflet este pe aceeasi lungime de unda in toata sala. Dus-intors, de la actori la spectatori, orizontul de asteptare nu este inselat. Toti cei prezenti sunt constienti ca se afla in templul Thaliei si se comporta ca atare. De la 15 la peste 70 de ani! Nu e vorba de elitism fiindca prietenul meu din dreapta, venit cu sotia, e sofer de o viata, un taximetrist celebru in oras, iar in stanga mea este un pomicultor din Dumitra, si-a adus toata familia la teatru. Educatia daltuita in timp, cu truda, din generatie in generatie, de Batrana Doamna a culturii bistritene - Kulturhaus - Casa noastra de cultura, obisnuita de peste 100 de ani s-o gazduiasca pe Thalia, isi arata roadele. Aceasta este explicatia. Pacat. De doua ori. Ce bine ar fi daca actul de educatie ar trece mai repede si in celelalte sali si la alte genuri de spectacole sau manifestari culturale. Toti am avea numai de castigat. Numarul mare de spectatori, din aceste zile inchinate Thaliei, ma duce cu gandul la o alta tema «nerezolvata». Oare asa sa ramana? Pacat ca nu avem un Teatru al Bistritei. Sunt multi concitadini, o spun cu mandrie, cunoscatori si chiar pasionati ai genului. Municipiul nostru merita mai mult decat intalnirile episodice cu profesionistii scenei. Nu credeti?

Artistii si Invitatii

De la Liviu Manoliu/Iasi/, la Adrian Gazdaru/Bacau/, Daniel Radulescu/Targu Mures/ si Daniela Vladescu/Constanta/, toti au vorbit cu respect si emotie despre publicul bistritean. Stiau sau au aflat ca se vor prezenta in fata unor cunoscatori si iubitori ai teatrului. Nu s-a putut vorbi de «vedete» sau de vreun «cap de afis» ci doar de ACTORI, devotati trup si suflet Thaliei - de la tanara si talentata Anamaria Leuca la consacratii Narcisa Pintea, Florina Gazdaru, Doina Iacob, Mihaela Arsenescu Werner si Daniel Radulescu, Viorel Baltag s.a. De un renume aparte se bucura fireste doamna teatrului romanesc, Melania Ursu. Prezenta-i charismatica nu numai ca nu a estompat jocul celorlalti actori ci i-a determinat parca sa se autodepaseasca. A respectat regula lui Dorel Visan: nu a fost «vedeta» ci un «actor» in adevaratul sens al cuvantului. Am cunoscut-o pe celebra soprana Daniela Vladescu intr-o cu totul alta ipostaza: cea de manager al Teatrului de Opera si Balet „ Oleg Danovski” din Constanta. Era extrem de preocupata si agitata inainte de inceperea spectacolului, «Rapirea din Serai», ca «totul sa iasa bine». «Nu-i pot dezamagi pe bistriteni, stiu cat sunt de pretentiosi» - a tinut sa precizeze. Daca ai parte de profesionalism si daruire nu ai nevoie de vedete. O mentiune aparte merita cei doi artisti, Liviu Manoliu si Adrian Gazdaru, pentru maniera regizorala sui generis in care au montat textele lui Aldo Nicolaj - Fluturi,fluturi... - si Stratis Karras - Paznicii de noapte. Au stiut sa puna in valoare actorii lasandu-le libertatea dezvoltarii propriei expresii non-verbale. In plus, momentele de dincolo de text, ma refer la mimica, la limbajul corpului, la exclamatii, prin sublinieri repetate, bine dozate, au aratat cat de actuale sunt temele prezentate de cele doua piese de teatru.

La capitolul invitati, altii decat cei din lumea teatrului profesionist, trebuie sa-i mentionez pe scriitorii: Ioan Radu Vacarescu, Silviu Guga, Nicolae Baciut, Aurel Pop, Daniel Prigoana si Cornel Udrea - unul dintre cei mai prestigiosi umoristi contemporani si autor al multor piese renumite de teatru radiofonic. Rolul acestora, ca si al caricaturistilor, prezentati mai sus, a fost acela de a potenta anvergura festivalului. Alaturi de scriitorii si artistii bistriteni au contribuit la lansarile de carte ale mai multor edituri din Cluj-Napoca, Mures, Satu Mare, Bistrita si Bucuresti, la prezentarea ultimului numar al revistei «Conexiuni» si la vernisajul expozitiilor din foaierul centrului cultural. De asemenea, tot lor le-a revenit sarcina de a juriza lucrarile literare ale celor 80 de scriitori inscrisi in concursul de literatura al celei de-a VII-a editii a Festivalului national de teatru profesionist «Liviu Rebreanu» din Bistrita. O premiera. E bine de precizat ca, pe langa cei din Romania, au fost si concurenti din Spania, Italia, Grecia si Republica Moldova. De altfel, cu exceptia premiilor pentru sectiunea de teatru scurt si unul de poezie, adjudecate de autori din Vaslui si Bucuresti, celelalte 2 premii - poezie si proza scurta - au fost castigate de scriitori romani din Spania si Republica Moldova.

Imperfectiuni

Au fost, dar nu semnificative. Un festival de o asemenea anvergura/ peste 300 de invitati si in jur de 3000 de spectatori!/ merita o publicitate mai acatarii. S-au pus prea putine afise generale. Nu mai vorbesc de cele ale teatrelor invitate. Nu am vazut niciunul in oras. Nu s-au gasit decat sporadic pliante sau caiete-program ale spectacolelor. Cred ca sonorizarea pe fundal, in special din stanga, mai poate fi imbunatatita cu un microfon ambiental, altfel rostirea in soapta se pierde partial.
                                                                            *
                                                                       *        *
«A fost o editie frumoasa cu spectacole de buna calitate artistica, cu piese de teatru de mare diversitate si actualitate, din repertoriul clasic si contemporan, cu foarte multe evenimente adiacente, importante in plan literar si artistic» - dupa cum opina chiar gazda «intamplarii», DOREL COSMA - «regizorul» principal si al acestui festival, in calitatea sa de director al Centrului cultural municipal «George Cosbuc» din Bistrita. Un om, o viata inchinata culturii. Coordoneaza cu succes un colectiv impresionant de referenti si de multi, foarte multi colaboratori. Sincere felicitari lui si intregului colectiv.
In concluzie, se poate asadar aprecia ca Festivalul national de teatru profesionist «Liviu Rebreanu» de la Bistrita, aflat la a VII-a editie, a fost o manifestare reusita si, dupa cum se vede, necesara. Merita cu prisosinta AAA+ /vezi si fotografiile realizate de Gabriel Mihaese/.

Gong final peste Autumnalia 2011. Inchei acest hronic cu o dubla satisfactie: dincolo de imperfectiunile tehnice semnalate, a fost o toamna bogata in evenimente culturale izbutite care a luat pur si simplu peste picior mult trambitata criza. Asa se explica de ce la toata lumea a dat senzatia ca a fost mult mai prolifica si mai substantiala decat in anii precedenti. De asemenea, trebuie retinut ca bistritenii - desigur fiecare in functie de genul ales - stiu sa participe si sa se bucure de un spectacol bine facut. Un «minus» mai inregistreaza unii spectatori doar...la capitolul «civilizatie»... Ce sa-i faci, nici vinul bun nu se face intr-o saptamana si nici educatia nu se rezolva intr-o singura toamna!
In rest, jos palaria!