După lupta de gherilă care a durat ani de zile, majoritatea eroilor au fost uciși de Securitate. Fără proces, aceștia au fost executați, iar prin crimele ascunse zeci de ani, comunismul a instaurat teroarea.

Haiducii au fost îngropați la o margine de sat, în mare taină sau în gropi comune, fără cruce, pentru ca nimeni să nu le cinstească memoria. Generațiile s-au schimbat și osemintele sunt scoase la lumină de frumoșii nebuni, istorici și arheologi ce dezgroapă crimele comunismului.

De 20 de ani Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului încearcă reabilitarea morală a celor care s-au jertftit pentru idealul lor și au murit liberi.

De ce comuniștii l-au vânat pe Pașca

Localnicii spun că cei veniți la putere în 1945 au vrut să-i confiște moara, motiv pentru care Pașca s-a revoltat. În final, securiștii i-au cerut să predea arma cu lunetă și acesta a fost pretextul pentru care Pașca a plecat în munți și a început lupta anti-sistem. Expert în vânătoare, Gheorghe Pașca era greu de capturat și a scăpat din mai multe încercuiri ale Securității. Disperați, comuniștii i-au trimis o fată tânără care să-l ademenească, dar întâlnirea celor doi s-a transformat în poveste de dragoste. Pașca s-a căsătorit cu femeia ce trebuia să-l toarne la Securitate și a avut doi copii: Ioana și Gheorghe.

Fata lor s-a născut în munți, dar până la urmă, Pașca și-a trimis soția în sat, și a întrerupt legătura cu ei, astfel protejându-i.

Gheorghe Rus, tovarășul ce-a stat alături de Pașca, până la moarte

Gheorghe Rus a luptat alături de Pașca la îndemnul tatălui său, căruia comuniștii i-au confiscat averea. Fiu de chiabur, Gheorghe a plecat în armată la 22 de ani, dar a fost trimis la munci, alături de alți intelectuali considerați a avea „origini nesănătoase”. Întors acasă într-o permisie, Gheorghe a dezertat și a plecat în munți, pentru a lupta cu Securitatea.
 

Tatăl său a fost interogat periodic pentru dezertarea feciorului, iar într-un final, securiștii au trecut la măsuri extreme și l-au torturat: i s-au smuls unghiile, picioarele i-au fost ținute în găleți cu apă, a fost bătut crunt și astfel ar fi spus unde se ascund cei doi.

I-au EXECUTAT în stil mafiot

După ce au obținut informațiile, Securitatea s-a mobilizat de urgență și în noaptea de 5 februarie i-a încercuit într-un bordei din munții Țibleșului, undeva lângă Bichigiu. Pașca și Rus au rezistat 10 ore, împotriva lor fiind trimis batalionul de Securitate de la Cluj, dar într-un final au căzut. Au fost executați, iar conform fișei de la dosar, Pașca a fost împușcat cu 14 gloanțe: patru în zona feței și șase în corp.

Cadavrele celor doi au fost trase după căruță și expuse în centrul orașului. Înmormântarea a avut loc noaptea și locul îngropării a fost ținut secret. Câțiva martori au luat ca reper un dud și după 1990, fiul lui Pașca i-a pus tatălui o cruce la cap.

În momentul deshumării, fiul lui Pașca a plecat cu o echipă de televiziune în pădurile din zona Bichigiului, pentru a găsi bordeiul unde a fost executat tatăl său.

Râsu-plânsu: martirii au osemintele-n deal, dar tinerii învață... istoria Uniunii Europene

Elevii din Năsăud au fost aduși la groapa eroului Pașca, cel care timp de 10 ani s-a luptat de unul singur cu securiștii, trimiși periodic să-l caute prin munți. În așteptarea americanilor, Pașca s-a jertfit pentru țară și pentru ideea de libertate, un ideal greu de înțeles pentru tinerii veniți cu proful de istorie să asiste la deshumarea osemintelor. La școală, tinerii învățau despre istoria Uniunii Europene și nu prea înțelegeau ei ce e cu oasele din pungă și ce a fost de fapt Securitatea, dar au fost șocați că niște oameni dezgroapă morții, de-adevăratelea, (chipurile) fără niciun motiv.

Cu moartea pre moarte călcând...

Protopopul Dâmbu se apropie și dă vestea bună, că „Hristos a-nviat”. El povestește că Pașca l-a luat în brațe, când era copil. Ca de la amvon, preotul dezvăluie detalii din legendele cu eroii din văi, care-au luptat cu comuniștii. “Dumnezeu le rânduiește pe toate, cum știe El mai bine!” a conchis Dâmbu, care-a mărturisit că el a vrut să fie inginer silvic, sedus în copilărie de imaginea unui brigadir călare, întâmpinat cu osanale de comunitate. 

Peste ani, protopopul de Năsăud îi va citi rugăciuni celui care de unul singur a ținut în șah Securitatea comunistă din zonă. În plin regim al terorii, Pașca a ales să moară liber și astfel să vieze.

“Și eu am vrut să mă fac popă a zis cel care cerceta cazul crimei, iar întâlnirea de-atunci cu actualul Mitropolit Andrei mi-a fost providențială. Și m-am făcut profesor de istorie” a spus zâmbind Gheorghe Petrov, cel care dezgroapă osemintele martirilor ce s-au jertfit pentru țară.

Petrov e revoltat că istoria martirilor e ascunsă cu bună-știință și sistemul este sub-finanțat:

“Pentru cazul Elodia am înțeles că s-a cheltuit un milion de euro testări ADN, mobilizări de forțe în teren, căutări periodice. Cu fiecare zi ne îndepărtăm de aflarea adevărului și e tot mai greu să obținem informații, pentru că martorii acelor vremuri sunt foarte în vârstă.

Juridic, situația e-ncurcată, deoarece o parte a celor vinovați au murit, faptele având loc acum 65 de ani. Nu există cadru legal pentru ca neamurile eroilor locali să fie indemnizate. Sau ca cei vinovați să fie nominalizați. De menționat că cei care-aveau funcții în Securitate și au ordonat crimele au parte de pensii fabuloase sau au copii și nepoți în politică. De aceea noi deranjăm, mai ales de la anumit nivel în sus, când ar trebui trase concluziile, întocmai ca întrebarea de la Revoluția din decembrie: Cin-e tras în ei? Nominal! Mai trist este faptul că martirii figurează în documente ca bandiți, criminali, uneltitori împotriva sistemului”.

Căutările vor fi reluate

În urma deshumării, istoricii au găsit o calotă craniană, ce se presupune a fi a lui Pașca. Având în vedere că cei doi au fost autopsiați, ar fi posibil ca osemintele să le aparțină. Totuși, specialiștii rămân rezervați, se abțin de la pronunțare și vor verifica încă o pistă. Pe baza mărturiilor, istoricii vor relua căutările în apropiere. La fața locului va fi adusă și soția unui milițian implicat în execuția celor doi eroi, care a decedat luna trecută. Vecinii l-au văzut adesea pe milițian, venind în mare taină cu o lumânare aprinsă la groapa lui Pașca, (conform noilor mărturii, groapa ar fi situată la câțiva metri de locul unde s-a efectuat prima deshumare)

Coroborând cu alte probe, mărturii și măsurători din teren, căutările vor fi reluate, probabil în cursul săptămânii viitoare. Pentru siguranță, ar trebui efectuate teste ADN, dar testarea costă 3.000 de lei și Statul NU decontează această operațiune.

Țara Năsăudului, scăldată-n sânge de martir. Ironic, cetățeni de onoare sunt Dorel Cosma, Nicolae Gălățean și Ioan Oltean

În orice moment, orașul academicienilor ar putea deveni orașul martirilor. Îi avem pe Sfinții Martiri Năsăudeni, canonizați de Biserica Ortodoxă, pe eroii din Bichigiu, pe Pașca și alți necunoscuți care și-au dat viața pentru țară și neam. În timp ce eroii sunt dezgropați din haști în Paști, cetățeni de onoare sunt șefii instituțiilor de cultură post-comuniste, Dorel Cosma și Nicolae Gălățean, dar și deputatul Ioan Oltean. În Țara Năsăudului sunt osemintele a 13 eroi ce s-au jertfit pentru țară, iar în perioada următoare ICCR va deshuma un alt luptător din zona Sângeorzului.

Au murit degeaba, ce-ați făcut din țară...

Osemintele sunt scoase la suprafață și în urma cercetării rămâne o groapă și un sistem șicanat din umbră de puii celor care-au tras în Pașca. Avem o țară ce-a scăpat de comunism, dar e vândută pe bucăți. Istoria adevărată e rostită pe la deshumări și se adaugă gustul amar al celor care au sperat că eroii vor fi cinstiți de întreaga comunitate și vor fi în paginile de manual.

În luna lui Florar, peste văi murmură un refren cunoscut celor ce-au hotărât destinele mai multor generații și preferă să ignore tragediile trecutului. Ei vor să aștearnă un văl peste istoria acestui neam. Tudor Gheorghe astâmpără dorul de dreptate în melodia “Vin colindătorii” și îi spurcă pe neo-comuniștii ce batjocoresc martirii, prin ignoranța lor, dar mai ales prin ne-dragostea de România:

Mută-i întrebarea ce rasună afară… Leru-i ler,

Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară… Leru-i ler

Tot in frig si-n foame, tot cu mâini întinse… Leru-i ler

Pe la porți străine, ce ne stau închise… Leru-i ler…