Problema ridica doua semne de intrebare, de a caror raspuns depinde in mare masura dezvoltarea Romaniei in urmatoarele decenii. Din acest punct de vedere viziunea, scopul si strategia descentralizarii sunt esential de definit si pionat, ca masuri si efecte. Intrebarile sunt: cata descentralizare , cum sa se faca si care sunt parghiile prin care descentralizarea sa aduca efecte pozitive pentru cetateni.

Ce s-a facut pana acum constituie un exemplu de cum nu trebuie facuta descentralizarea. Invatamantul preuniversitar, reteaua de dispensare si spitale, politia locala, asistenta sociala (mai putin sistemul de pensii) sunt ilustrarea evidenta a unui fel de struto - camila, in care persista o dubla subordonare paguboasa intre Bucuresti si comunitatile locale. A duce catre administratiile locale problema responsabilitatilor pentru infrastructura acestor activitati, fara a fi corelata cu asigurarea finantarii sau cu posibilitatea deciziei pe fondul acestor domenii de activitate a fost o eroare. Rezultatul este ca nu exista strategie unitara, nici pentru invatamant, nici pentru sanatate sau alt segment. Primariile au reabilitat in multe localitati rurale sau in orase mici, cu fonduri din buget sau atrase, cladirile pentru scoli sau spitale, iar peste un an vine ministerul si decide inchiderea lor si transformarea in alte destinatii. Haosul este total si banii au fost cheltuiti fara nici o eficienta. Centralizarea deciziei pentru organizarea activitatii, a planului de scolarizare, domeniilor de pregatire a elevilor sau, care si cati bolnavi pot fi internati si tratati, care se inchid, care se comaseaza si cum se finanteaza activitatea acestor entitati este un act total neproductiv si ineficient.

La fel se intampla si in cazul Politiei locale, care, treptat, acumuleaza activitati de paza si ordine, circulatie ( partial), disciplina in constructii, respectarea regulilor in comert , iar acum se vorbeste de revenirea „securistilor” dar si de comasari , desfiintari, reduceri.

In tarile dezvoltate intr-o economie de piata, de la care ar trebui preluam fara modificari, modul de organizare si administrare, lucrurile sunt simple si pleaca de la un principiu valabil de zeci de ani: o activitate, o organizatie are un singur sef, o singura conducere si o abordare unitara. Conducerea unui land din Germania, sau a un unei regiuni din Franta decide singura daca o scoala sau un spital se inchide sau se comaseaza, daca dintr – o scoala ies absolventi de bucatari sau numai fizicieni, daca in spital se trateaza numai boli de plamani sau numai copii. Ei stabilesc daca trebuie platite taxe pentru aceste servicii sau asistenta este gratuita. Ei, reprezentantii locali ai comunitatii aproba bugetul, numesc directorii si decid in toate problemele de organizare si functionare a entitatii. Acesta este modelul de descentralizare pe care trebuie sa–l impunem si sa–l realizam si in Romania. Nu are cum niste functionari din ministere si alte agentii guvernamentale, oricat de bine ar fi intentionati – ceea ce nu este intotdeauna cazul - sa poata sti ce se intampla si ce decizii sunt cele mai corecte in 44 de judete, in 8, 12 sau 16 regiuni din tara.

Revenind la reorganizarea administrativa si descentralizare, despre care in ultimele saptamani s – a vorbit mult si nu s–a concluzionat nimic, timpul jumatatilor de masura de masura a trecut. S-a dovedit neviabil sistemul dual de conducere si administrare. Cu cat decizia va fi luata din Bucuresti si transferata catre comunitatile locale, fie la nivel de orase si comune, judetele asa cum sunt acum, judete/ regiuni mai mari, cu atat mai bine va fi pentru cetateni, membri ai comunitatii respective.

Nivelele de administratie, cu cat sunt mai putine , iarasi este mai bine; unitatea de baza trebuie sa fie municipiul, orasul si comuna ( dar nu comuna cu trei sate si 600 fumuri). O comuna cu mai putin de 5000 de case nu cred ca este justificata. Asa cum nu cred ca, organizarea pe patru paliere a administratiei, propusa intr-unul din programele politice de reorganizare, ( oras/ comuna, judet, regiune si Bucuresti) este una benefica pentru comunitatile locale si pentru actul eficient si eficace de administratie publica.

Cum cred ca trebuie sa arate o administratie locala de municipiu, asa cum este Bistrita, ca e sau nu capitala de judet, in tableta urmatoare.

Andrei Rusu,
Viceprimar al Bistritei