Fiecare primar cu strategia lui! Bistriţa are două strategii de dezoltare locală, făcute cu bani mulţi de la buget, care însă nu folosesc nimănui. Ambele, atât cea a lui Vasile Moldovan, cât şi cea a lui Ovidiu Creţu, scot în evidenţă acelaşi lucru - Pădurea Codrişor face parte din zona de protecţie a centrului istoric.

“O zonă cu valoare peisagistică este o arie naturală protejată, caracterizată prin concentrarea în cadrul teritoriului său a unor peisaje naturale unicate sau rare. Pentru municipiul Bistriţa a fost declarată zonă cu valoare peisagistică zona împădurită a dealului Codrişor, care face parte şi din zona de protecţie a centrului istoric al municipiului Bistriţa. În aceste zone, autorizarea executării construcţiilor va avea în vedere păstrarea calităţii mediului natural şi a echilibrului ecologic, interzicându-se amplasarea de unităţi productive. Pentru dealul Codrişor se propune reamenajarea parcului care a funcţionat aici în perioada interbelică. Dealul Codrişor, deal care bordează malul stâng al râului Bistriţa, în prezent neamenajat, are un potenţial nevalorificat, putând prin poziţie şi amenajări să devină un punct de atracţie turistică (locuri de belvedere). Altitudinea la care se află aceste puncte permite o vedere de ansamblu asupra oraşului vechi”, scrie negru pe alb în Strategia de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Bistriţa pentru anii 2005 – 2015, strategie realizată pe vremea lui Vasile Moldovan.

Pădurea Codrişor a fost inclusă în zona de protecţie a centrului istoric al Bistriţei aşa că pentru orice construcţie făcută aici e nevoie de un aviz special, de la direcţia care se ocupă cu protecţia monumentele istorice.

Şi Ovidiu Creţu a fost de acord, după preluarea mandatului, că Pădurea Codrişor trebuie să rămână o zonă de recreere. Ba mai mult, a inclus-o în programul de amenajare a fondului forestier proprietate a municipiului Bistriţa. Conform acestuia, (n.red.- proiect realizat în 2010), în următorii 10 ani, se are în vedere crearea a trei zone de agrement pentru cetăţenii municipiului şi ai localităţilor componente, respectiv „Pădurea Schullerwald”, „Pădurea Codrişor” şi „Zona de agrement Slătiniţa”.

Chiar mai mult, în 28 ianuarie 2010, consilierii locali au aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru modernizarea pădurii Codrişor (sau Schieferberg), apreciindu-se la acea vreme că acestea îşi vor putea schimba radical aspectul în următorii doi - trei ani prin construirea unor platforme pentru picnic, a unor piste de biciclete, alei şi locuri de promenadă şi chiar a unui hotel Belvedere.

Nimeni nu se gândea la acea vreme însă la construirea unui drum de centură menit să distrugă pădurea şi să arunce în aer toate visele măreţe legate de această pădure simbol a oraşului.

Conform Planul Urbanistic Zonal, pentru modernizarea pădurii Codrişor, prin această pădure trebuiau amenajate trasee turistice iluminate pe timp de noapte, locuri de picnic cu băncuţe, un traseu de coborâre cu bicicleta, două panouri de escaladă, dar şi pârtii pentru sanie.

În plus, “piesa de rezistenţă” era construirea unui Hotel Belvedere, de unde oamenii să poată admira priveliştea oraşului. Suna bine, nu?! Este uşor de înţeles opoziţia de astăzi a bistriţenilor, când ani la rând le-a fost prezentată pădurea ca un loc minunat de recreere la care au putut liniştiţi să viseze până când Centura Bistriţa-Sud le-a transformat visul în coşmar.