Dosarul „Poetul” referitor la urmărirea poetului bistrițean Alexandru Cristian Miloș se transformă în carte – după cum a povestit pentru Bistrițeanul.ro însuși cel vizat, adăugând că volumul va cuprinde absolut toate documentele pe care le-a primit de la CNSAS. Miloș a explicat că nu face acest demers din răzbunare sau resentimente față de persoanele care apar în dosar ci doar pentru biografia sa literară. Dintr-o regretabilă eroare – în materialul precedent publicat pe această temă – s-a strecurat și bănuiala că unul dintre cei care au oferit Securității declarații despre Miloș ar fi fost regretatul prozator Ion Moise – fapt care, la un studiu amănunțit al documentelor, s-a dovedit neadevărat.

Într-o notă anexată unui raport şi datată 1.VI.1984 – un informator (numit „sursa M.P”) descrie amănunţit o întâlnire cu scriitorii la restaurantul „Coroana de Aur”, întâlnire care a avut loc imediat după desfăşurarea Zilelor George Coşbuc la Bistriţa: „La întîlnirea avută în data mai sus menţionată, informatorul a relatat verbal cîteva aspecte legate de desfăşurarea manifestării culturale „Zilele G. Coşbuc la Bistriţa”. Între acestea arată că lucrătorii din cultură au avut neplăceri după încheierea manifestării dat fiind faptul că s-au purtat cu cîte unii participanţi discuţii necuvenite. Astfel, la o masă în restaurantul „Coroana de aur” în prezenţa lui Moise Ion, secretarul cenaclului „G. Coşbuc”, numitul Valea Lucian invitat din Botoşani a făcut afirmaţia că în timpul lui Gheorghiu Dej era mai bine sub toate aspectele şi în special sub cel al libertăţii cuvîntului....”

Vrând probabil să-l incrimineze pe scriitorul Lucian Valea (înmormântat la Bistriţa, în Cimitirul evanghelic) sau să evidenţieze caracterul „ostil” la adresa regimului – se pare că informatorul a încercat din răsputeri să-l tragă de limbă pe Ion Moise, fără să obţină, însă nimic: „Sursa n-a identificat încă celelalte persoane faţă de care s-a făcut afirmaţia dar a mai precizat că Moise Ion n-a vrut să recunoască în nici un fel acest lucru, spunînd că a fost băut şi nu-şi mai aminteşte de aşa ceva.”

La sfârşitul anului trecut, Alexandru Cristian Miloş a povestit pentru Bistriţeanul.ro că a descoperit între numele prezente în dosarul „Poetul” şi cele ale lui Ion Moise şi Dumitru Andraşoni, jurnalişti la fostul cotidian „Ecoul”, care se dezic de el şi condamnă acţiunile anti-comuniste ale poetului în declaraţiile altora.

Între filele dosarului, unul dintre informatorii Securităţii precizează într-adevăr că a stat de vorbă cu Dumitru Andraşoni de la „Ecoul”, vineri 21.III în legătură cu şedinţa de cenaclu de joi seara, în care a fost prezent şi un reprezentant al Securităţii: “L-am întrebat ce s-a întîmplat că eu n-am putut participa. Era foarte indignat de faptul că securitatea a intervenit în activitatea cenaclului, că aşa ceva nu crede că se mai întîmplă nicăieri în ţară. De ce se dă asemenea proporţii unui caz cum e cel al lui Miloş, că ăsta trebuie să ia 2-3 palme bune să se trezească. Lucrurile au fost luate foarte în serios pentru că a venit la şedinţă un Lt.Colonel. Îşi exprima, de asemenea, temerea că această şedinţă va contribui la dezmembrarea cenaclului pentru că oamenilor o să le fie pur şi simplu frică să mai meargă acolo. El personal a spus că nu va mai frecventa cenaclul.” a mai declarat sursa („I. Oprescu”) pe 26 martie 1980, la ora 12, după cum precizează nota informativă.

Într-o altă notă anexată unui raport, informatorul (având nume de cod „Dan Cristea”) relatează ofiţerului cîteva aspecte legate de activitatea cenaclului literar „George Coşbuc” al Casei de Cultură a sindicatelor din Bistriţa precum şi despre atitudinea şi manifestările unora dintre membrii săi. “Astfel, referitor la MOISE ION, angajat la Biblioteca Jud. şi avînd calitatea de secretar al cenaclului a arătat că acesta se declară nemulţumit de libertatea scriitorului de-a face referiri la o serie de aspecte ale societăţii româneşti contemporane precum şi de faptul că a fost scos din presă. Despre acestea poartă discuţii cu unii membri ai cenaclului între care: Miloş Alexandru, Leah Vasile, Luca Onul, Gavril Moldovan. Recent, la o şedinţă a cenaclului literar (6 aprilie 1983) pentru a-şi exprima aceste nemulţumiri s-a folosit de Miloş îndemnîndu-l pe acesta să spună referitor la apariţia foii cenaclului că aceasta nu trebuie cenzurată de judeţeana de partid ci de membrii cenaclului literar, că lipsa de curaj a celor care semnează în foaie se datoreşte cenzurii...”

Tot în 12.04.1983 şi tot „Dan Cristea” raportează împotrivirea scriitorului manifestată într-o şedinţă de lucru a cenaclului literar „George Coşbuc”, şedinţă desfăşurată la data de 6 aprilie. “La analiza foii „Literatură şi actualitate” s-a declarat deschis împotriva faptului că materialele ce se publică sînt văzute de tov. de la judeţeana de partid făcînd afirmaţia că viza trebuie să fie dată de oameni competenţi. S-a declarat de asemenea împotriva cenzurii care duce la „lipsă de curaj și îndrăzneală în afirmarea unor idei valoroase”. A doua zi fiind luat la rost pentru atitudinea și afirmațiile făcute în ședința de cenaclu (a făcut acest directorul Casei de cultură Cosma și șefa sectorului cultural Axenie), Miloş a făcut afirmaţia că dacă va fi dat afară din serviciu pentru ceea ce a spus atunci se va duce şi îşi va da foc în faţa judeţenei de partid. Informatorul a stabilit de asemenea că ideile promovate de Miloş în cenaclu îi sînt însufleţite acestuia de către Moise Ion care neavînd curajul să le spună îl foloseşte în acest sens drept unealtă a sa pe Miloş.”

În 30 august 1983, un alt informator cu nume de cod „CORINA” afirmă că „în ceea ce priveşte relaţiile lui cu Ion Moise pot să afirm că nu se prea înţeleg unul cu altul. Fiecare are părerile lui faţă de poiezie, iar modul lor de exprimare diferă. A C Miloş fiind mai subtil scriind poiezii cu subînţeles, pe cînd Ion Moise îşi exprimă deschis părerile.”

Poetul Alexandru Cristian Miloş a precizat pentru Bistriţeanul.ro că „şi Ion Moise era nemulţumit în general de faptul că fusese dat afară de la ziar, după care a lucrat într-o vreme la Bibliotecă... În multe rânduri mi-a ţinut spatele, dar o singură dată totuşi nu mi-a ţinut spatele, atunci când poate am avut cel mai mult nevoie: era prin '85, la o şedinţă a Cenaclului George Coşbuc, la care a venit şi căpitanul Dreptate, Isac, colonelul Gui, Someşan Tănase, directorul de la Sindicate... Şi în loc de şedinţă de cenaclu, s-a discutat situaţia mea, pentru că am vorbit rău de tovarăşul Ceauşescu şi am avut atitudini ostile împotriva sistemului... Li s-a cerut părerea colegilor mei şi ciudat, deşi în dosarul Poetul apare cu multe declaraţii şi informaţii contra mea – Luca Onul mi-a luat apărarea la şedinţa aceea, spunând că Miloş vorbeşte metaforic... Ion Moise s-a dezis oarecum de mine ca şi poporul de Isus, spunând că dacă Miloş a făcut asemenea afirmaţii să nu mai vină la cenaclu şi să iasă pe uşa din dos...”.