„Pentru ce să fac asta? N-am copii, iar familia mea a fost Gloria. Era normal să bag toţi banii acolo", spune Lordul, care şi-a împrumutat clubul chiar şi cu bani adunaţi din pensie. Trecut pe linie moartă de la clubul pe care l-a slujit cu mare devotament peste 50 de ani, Pădureanu simte acum greutăţile unui pensionar, care trebuie să-şi drămuiască foarte atent toate cheltuielile. Însă nu e într-o situaţie disperată, aşa cum a lăsat să se înţeleagă Mircea Sandu, într-un material apărut recent într-un tabloid.

Ca să lămurească mai bine acest subiect, fostul şef al fotbalului bistriţean ne-a invitat la el acasă, ne-a povestit şi ne-a arătat cum trăieşte.

Apartament modest, primit înainte de Revoluţie!

Jean Pădureanu va împlini luna viitoare 78 de ani şi s-ar putea declara un pensionar mulţumit, dacă n-ar avea probleme mari de sănătate. Are un apartament cu două camere în centrul oraşului, o pensie de 21 de milioane şi prieteni peste tot, gata să-i dea o mână de ajutor în orice situaţie. Cel mai fidel dintre toţi e Romică Grec, fostul lui coechipier din anii 65-70 şi locotenent destoinic în toţi anii în care a condus clubul.

 „Dacă nu ar fi Romică, nu ştiu ce m-aş face. El are grijă de tot, de casă, de cheltuieli, de mâncare, de medicamente”, spune nea Jean, bucuros că are un prieten atât de devotat. De altfel, Romică a făcut şi cu noi toate oficiile de gazdă. Ne-a aşteptat la scara blocului, ne-a condus sus, la etajul 2 al unui bloc de peste drum de Domus, acolo unde Pădureanu locuieşte din 86. „Am primit apartamentul de la Weingartner şi de la Şanta”, îşi aminteşte cel care în acei ani de Glorie ai fotbalului bistriţean putea avea la îndemână orice locuinţă din oraş.

Totuşi, are doar un living, un dormitor, o bucătărie mică şi o baie şi mai mică. Locuinţa e mobilată destul de modest, sub aşteptările oricăruia dintre noi. Livingul are două fotolii, o canapea, o comodă şi o bibliotecă, dintr-un set de mobilă veche, probabil scumpă în vremurile comuniste, dar fără valoare azi. Singurul obiect mai de preţ e o plasmă cu ramă albă, însă nu din ultimele generaţii.

Bucătăria e foarte sumar echipată, cu un aragaz clasic şi un frigider simplu. Pe jos e parchet din anii 90, acoperit cu covoarele vremii. O scară îmbrăcată în lambriuri duce într-un hol extrem de strâmt, din care se intră într-o baie mică, de confort 2 sau chiar 3. Tot din hol se intră într-un dormitor destul de generos. Pe o latură sunt dulapuri din perete în perete, dintr-o mobilă veche, cu uşi ce nu se mai închid. Pe alta e plasat un pat mare, cu câteva icoane deasupra lui. La picioare are un televizor destul de mic, adus mai aproape, în mijlocul camerei. Totul are un aer vechi, îmbătrânit, expirat, nevaloros şi eşti surprins la gândul că un om atât de influent ar putea locui acolo.

De unde a ieşit toată povestea cu sărăcia

După ce ne-a arătat apartamentul, nea Jean s-a aşezat pe unul dintre cele două fotolii şi, ajutat de Romică Grec, a început să ne povestească de unde a ieşit povestea asta legată de felul în care trăieşte. „Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir voiau de multă vreme să-mi facă o rentă viageră. Nu doar mie, ci şi altor conducători. Ştiau că n-am pus deoparte nimic. De aici a plecat. Poate nu fac bine că spun asta, că s-or răzgândi, cine ştie. Dar ăsta e adevărul. Mircea Sandu a spus în ziar că mi-am vândut apartamentul ca să-mi iau medicamente. Nu e chiar aşa.

Am avut un apartament la Bucureşti, luat împreună cu soră-mea. L-am vândut şi am împărţit banii. Am mai rămas cu vreo 10 mii de dolari, sau euro, Romică ce sunt ăia? Şi Sandu m-a întrebat de ce l-am vândut. I-am spus, aşa în viteză, că n-am cu ce să trăiesc, că de-aia l-am vândut. Dar n-aş vrea să mă plâng. Doamne fereşte, m-ar bate Dumnezeu. Sigur că mă îngrijorează consumul de curent şi întreţinerea, cu toate că am pensie bună, 21 de milioane. Medicamentele sunt 9 milioane, cheltuielile la bloc aproape 8. Iau 24 de pastile pe zi, pentru diabet, inimă, spondiloză şi pentru accidentul vascular pe care l-am făcut la Bucureşti. Ar trebui schimbate şi bateriile la stimulatorul cardiac, că sunt programat la primăvară. Mai am şi nişte datorii, dar mai am şi de încasat nişte bani de la Gloria, salariul pe vreo câţiva ani şi vreo 20.000 de euro cu care am împrumutat eu clubul din pensie. Cam asta-i situaţia, ca să ştie toată lumea”, ne-a mai spus Pădureanu, cu o sinceritate ieşită din comun - scrie sportulbistritean.ro.

CLICK aici pentru imagini VIDEO din casa lui Nea Jean: sportulbistritean.ro