Traversăm cu toţii anotimpul minciunii, un anotimp în care merită să fii paranoic şi să te lupţi din răsputeri să rămâi necontaminat. Anotimpul în care politicienii coboară din jeepuri şi birouri în stradă, însă nu ca să asculte, ci ca să vrăjească.
E perioada în care suntem violent şi deliberat agresaţi, minţiţi şi manipulaţi, datorită unui mic impediment din apanajul democraţiei: ca să ajungă unde vor să ajungă, pentru ca vieţile lor să fie mai bune şi buzunarele mai umflate, ei au nevoie de voturile noastre. Mă tot mir că în perioada asta în care cu mic cu mare aşa zişii oameni politici din toată ţara transpiră minciuni prin toţi porii contribuind activ la distrugerea stratului de ozon, hipermarketurile nu vând kituri de supravieţuire cu şampoane antipoliticieni şi broşuri cu instrucţiuni despre cum să scapi din campania electorală cu creierul nealterat şi dragostea de viaţă intactă. Dar ce sfaturi ar trebui să conţină o astfel de broşură?
1.Refuză să crezi tot ce vezi la TV sau citeşti în ziare. Toate instituţiile media au agenda lor proprie şi vor promova politicianul care le face lor cel mai mare bine, nu ţie.
2.Verifică fiecare informaţie citită. Nu de puţine ori declaraţiile oamenilor politici sunt trunchiate sau scoase din context.
3.Mergi pe stradă cu ochii în pământ şi dacă din greşeală îţi cad pe vreun banner electoral încearcă să îl priveşti ca şi cum ai privi o reclamă a unui partid sau candidat dintr-o ţară străină. O să râzi cu lacrimi.
4.Însă, nu pune botul la lacrimile de campanie. Crocodilii ştiu de ce!
5.De câte ori calci pe un fluturaş cu o faţă photoshopată pe el sau găseşti în poştă o fiţuică cu promisiuni şi lături despre contracandidat, gândeşte-te că pentru ea s-a tăiat un copac. Un copac frumos care ţi-ar fi oferit mii de mc de aer pe zi. Dacă tot l-au tăiat puteau face culegeri de matematică pe care să le distribuie gratuit.
6.Când îţi bat în poartă tinerii ăia cu veste de fâş şi pungi de plastic de diverse culori, dă-le câte un pahar de apă şi întreabă-i cum stă treaba cu siguranţa în şcoală, de sănătatea mamei, de câţi cartofi au mâncat anul ăsta, de cum a fost tratată bunica prin spitale, de ce şi-au cumpărat din ultima alocaţie. Apoi întreabă-i câţi lei primesc ca să umble prin frig zi şi noapte, expunându-se diverselor riscuri. Garantat, prea puţini.
7.Dacă totuşi când ieşi din scara blocului sau de la toaletă te încolţeşte un candidat şi începe să îţi promită o viaţă mai bună, răspunde la fiecare promisiune prin CUM şi CÂND şi înregistrează răspunsul cu telefonul mobil.
8. Ascunde-te şi rezistă!
9. Nu permite ca băieţelul sau fetiţa ta să fie fotografiaţi lângă candidaţi sau mai rău, să fie pupaţi de dragul camerelor de filmat. O să-i fie ruşine cu tine când creşte mare.
10. Viaţa ta nu va începe să fie mai bună decât în ziua în care tu şi cei care ştiu despre tine măcar cum te cheamă, vor începe, cu paşi mici şi fără să aştepte pomeni ori recunoştinţă veşnică, să o facă mai bună.
Un act legislativ modificat zilnic prevede ca anul ăsta momeala cu mici şi bere să fie înlocuită cu plasticuri, hârtii şi mănuşi de maxim 10 lei. Mi se pare normal. Se anunţă o iarnă friguroasă la mila statului. Anii trecuţi ne-au furajat, acum ne îmbracă. Suntem, ca popor, încă la baza piramidei. Trăim ca să mâncăm şi să ne protejăm climatic. Până la auto-actualizare, mai sunt nevoile de siguranţă, de iubire şi apartenenţă şi utopicele nevoi de stimă. Despre care, cei care ne cer astăzi votul, nu vor şti să vorbească niciodată.