Sorcova este un obicei popular românesc care se practică pe 1 ianuarie. Umblatul cu Sorcova este un obicei al Anului Nou și e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Sorcova joacă rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui care deschide ușa.

Textul urării variază însă cea mai deasă urare este următoarea: Sorcova, vesela,/Să trăiți, să-mbătrâniți,/Ca un măr, ca un păr/Ca un fir de trandafir./Ca merii, ca perii,/În mijlocul verii;/Ca vița de vie/La Sfântă Mărie/Tare ca piatra,/Iute ca săgeata/Tare ca fierul/Iute ca oțelul./Vacile lăptoase,/Oile lânoase,/Porcii unsuroși/Copii sănătoși/Câte cuie sunt pe casă/Atâția galbeni pe masă./La anul și la mulți ani!/Să trăiți să ne dați bani.

Un alt obicei de anul nou este plugușorul. Acesta este un obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, plugușorul este o colindă agrară cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii. Plugușorul se recită din casă-n casă în Ajunul Anului nou, seara, sau până în dimineața Anului Nou.

Recitarea textului este însoțită de sunetul clopoțeilor, al buhaiului și de pocnetul bicelor. În scenariile mai complexe ale obiceiului apar și instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar și pocnitori și pușcoace, care amplifică atmosfera zgomotoasă în care se desfășoară obiceiul.

Varianta scurtă a urăturii care se aude pe la case este: Aho,aho copii și frați/ Stați puțin și nu mânați/Lângă boi v-alăturați/Și cuvântu-mi ascultați!/Mâine anu' se-noiește/Plugușorul se pornește/Și începe a ura/Pe la case-a colinda./ Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anu' are!/Semne bune de belșug/De pe brazda de sub plug./Ia mai mânați măi flăcăi și sunați din zurgălăi:Hăăăăi-hăi!/La anul și la mulți ani!

Aceste obiceiuri sunt practicate tot mai mult doar de copii.