Prietenii şi cunoscuţii Ancăi Munte Pop din Susenii Bârgăului au trecut prin momente de şoc atunci când au aflat despre gestul tinerei de a-şi curma zilele.

Se pare că gestul extrem la care a recurs fata a fost determinat de suferinţa în urma unei iubiri înşelate sau neîmpărtăşite: Anca era îndrăgostită de un român cu care spera să se căsătorească. Însă bărbatul se pare că nu  împărtăşea aceleaşi gânduri, fapt care a împins-o pe tânără în ghearele morţii.

Ultima postare a Ancăi sugerează dezamăgirea şi tristeţea pe care le resimţea şi pare chiar un fel de „rămas-bun” cu care îşi salută prietenii şi cunoscuţii pentru ultima oară.... „Azi voi ierta. Vă iert pe toţi aceia care m-aţi folosit, ascunşi după o mască a bunelor intenţii şi a dragostei. Vă iert pe toţi aceia care mi-aţi luat câte ceva, fie că au fost lucruri, planuri sau oameni dragi. Vă iert pe toţi aceia care m-aţi minţit, care m-aţi înşelat şi care m-aţi trădat. Vă iert pe toţi aceia care pentru o perioadă de timp mi-aţi luat încrederea şi curajul de a iubi. Vă iert pe toţi aceia care m-aţi abandonat fără nicio explicaţie, atunci când nu aţi mai avut nevoie de mine. Vă iert pe toţi aceia care m-aţi amăgit cu promisiuni, ca mai apoi, într-o zi să îmi luaţi toate visele. Vă iert pe toţi aceia care m-aţi părăsit, uneori în cele mai grele momente ale vieţii mele. (...) Vă iert pe aceia care aţi făcut din durerile şi necazurile mele, bucuria voastră şi motive de bârfe. Vă iert, pentru că vreau să îmi eliberez sufletul şi mintea de voi. Nu sunteţi demni de gândurile mele şi nici nu vă voi permite să îmi otrăviţi sufletul.Vă iert şi vă uit. Să fiţi fericiţi!”

Tot între ultimele postări ale fetei se află şi o poezie a lui Adrian Păunescu în dreptul căreia Anca a comentat doar două cuvinte: „Cât adevăr...”. Este vorba despre poezia „Cântec femeiesc”:

Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc

Ei numai tălpi şi ele numai palme

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,

Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi

Ce greu cu noi femeile în viaţă

Dar e şi imposibil fără noi…

O altă postare emoţionantă este realizată de unul dintre prietenii Ancăi care povesteşte despre momentul de reculegere ţinut înaintea unui meci de fotbal între două echipe locale ale comunităţii din care făcea parte şi Anca, în Dublin: „S-a aşternut liniştea azi pe teren după ce arbitrul irlandez a fluierat! Jucătorii români şi irlandezi deopotrivă stăteau faţă în faţă, tăcuţi şi umili în faţa nenorocirii care s-a abătut asupra comunităţii noastre. Pe margine, zeci de suporteri şi ceilalţi componenţi ai echipelor respectau în tăcere minutul de reculegere. Deşi aveau echipamentele negre, se vedeau banderolele de doliu pe braţul celor de la Real Transilvania care împreună cu suporterii au purtat însemne de durere pe tot parcursul zilei. Doar un avion trecător a rupt liniştea apăsătoare care se lăsase peste teren. După al doilea fluier a început meciul şi Realul nu ne-a dezamăgit pe cei care am mers într-un suflet să-i susţinem. Au câştigat toate cele 3 puncte puse în joc, iar mai apoi au pus mână de la mână împreună cu cei de pe margine pentru a ajuta familia Ancăi să o ducă acasă. Din puţin cu puţin s-au adunat deja 1057 de Euro, ceea ce arată că putem să fim şi uniţi la nevoie.... Mulţumesc tuturor!”

„Pe masa mea azi au ars şi încă ard şapte lumânări să-ţi lumineze calea şi să te ajute să deschizi cele şapte porţi ale cerului, la fel ca mulţi prieteni o să ne rugăm pentru sufletul tău fată bună şi frumoasă. Am avut bucuria să ne cunoaştem, să râdem, să ne simţim bine, să vorbim multe, apoi te pregăteai de nunta fratelui tău, erai aşa fericită că pleci acasă... Azi am aflat că te-ai dus de fapt acasă. Pe drumul tău fără întoarcere. Îngerii să-ţi lumineze calea .R.I.P.” mai scrie una dintre prietene pe pagina de Facebook a Ancăi Munte Popescu – plină de mesaje de condolenaţe şi regrete exprimate pentru această pierdere.