Agenţia Reuters a comandat recent un sondaj internaţional la care au răspuns peste 16.000 de oameni din peste 20 de ţări. Rezultatul a dezvăluit faptul că 1 din 10 oameni cred că Apocalipsa va veni la finalul anului 2012. Rusia şi Polonia s-au dovedit a fi ţările în care această temere era mai accentuată, în timp ce în Marea Britanie s-a înregistrat nivelul minim al temerilor.

Se pare că persoanele cele mai predispuse la credinţa în apocalipsă au fost cele cu un nivel scăzut al educaţiei, cu un venit mic şi cu o vârstă mai mică de 35 de ani.

Vom trăi şi vom vedea dacă lumea se sfârşeşte într-adevăr pe 21 decembrie 2012, aşa cum se crede că au prezis mayaşii.

Până una alta, actualii urmaşi ai mayaşilor au reuşit să exploateze la maximum din punct de vedere turistic Apocalipsa care se apropie, atmosfera generală în oraş continuă să fie relaxată, oficialităţile din ţară şi de aiurea folosesc această temă ca pretext pentru mesaje mai mult sau mai puţin comerciale iar pe internet circulă o mulţime de glume pe seama acestui subiect („Programul sărbătorilor de iarnă: 20 decembrie 2012: pregătirea pentru Sfârşitul lumii / 21 decembrie 2012: începutul Sfârşitului lumii / 22 decembrie 2012: sărbătorirea oficială a Sfârşitului lumii / 23 decembrie 2012: Sfârşitul oficial al Sfârşitului lumii / 24 decembrie 2012: Mahmureala de după Sfârşitul lumii / 25 decembrie: Crăciunul / 31 decembrie 2012: pregătirea pentru Anul Nou / 4 ianuarie – pregătirea pentru Sfârşitul lumii pe stil vechi…”).

Calendarul 3 în 1

Civilizaţia misterioasă care a existat cu aproape 4000 de ani înainte de naşterea lui Christos în Mexicul de astăzi, în Guatemala, Belize, El Salvador sau Honduras – a reuşit să pună pe jar lumea întreagă: se va sfârşi lumea pe 21 decembrie 2012 sau nu? Vine sau nu vine apocalipsa peste două zile?

Deja celebrul calendar mayaş este cel mai complex calendar cunoscut vreodată pe Pământ şi realizat într-o perioadă în care, teoretic, oamenii nu aveau cunoştinţele necesare pentru a “cartografia” cerul sau a cronometra timpul cosmic şi nici tehnologia pentru a realiza calendare sau construcţii colosale cu blocuri de piatră de sute de tone (cum este şi complexul incredibil de la Teotihuacan) pe care constructorii din ziua de azi abia reuşesc să le mişte.

Cu toate acestea, calendarul începe exact pe 11 august 3114 î.Hr şi se termină pe 21 decembrie 2012 iar unii au interpretat acest fapt ca un semn clar că şi lumea se va sfârşi tot pe 21 decembrie, când planetele din sistemul nostru se vor alinia cu Pământul, Soarele şi gaura neagră din centrul Căii Lactee, cu efecte pe care nici specialiştii NASA nu le cunosc.

Mayaşii foloseau, de fapt, 3 calendare: unul religios folosit pentru diverse ceremonii, numit Tzolkin, care cuantifica Anul Sacru: acesta avea 13 luni a câte 20 de zile fiecare. Un al doilea calendar folosit de mayaşi este cel solar (numit Haab), asemănător cu al nostru, pe care îl foloseau la agricultură: avea 18 luni a câte 20 zile la care se adăuga o lună pe care mayaşii o considerau cu ghinion, de 5 zile.

Arheologii şi specialiştii în cultura maya au constatat că cele două calendare se completau pentru a crea un ciclu de 52 de ani. Cel de-al treilea calendar, numit Calendarul Cel Lung cuprinde aproximativ 5.130 de ani şi începe o dată cu ceea ce mayaşii considerau startul celei de-a 4-a creaţii, în anul 3114 i. Hr. Tot ei au numit această mare perioadă de timp, Marele Ciclu care se încheie în 21 decembrie 2012.

Cum a fost descifrat calendarul?

Cum au reuşit specialiştii să descifreze complicatul calendar mayaş? Foarte puţine scrieri s-au păstrat din perioada prespaniolă a mayaşilor, asta şi din cauză că invadatorii creştini au distrus cam tot ce le-a picat în mână din moştenirea populaţiei pe care s-au străduit s-o aducă “pe calea cea dreaptă”. Norocul a făcut ca 4 documente, numite codice, să supravieţuiască iar ironia face că tocmai un călugăr creştin să le noteze şi să le traducă în latină, după ce a dat ordin ca multe alte lucrări să fie arse.

Vârsta celor 4 manuscrise nu este cunoscută dar conţinutul lor ar trebui să aibă cel puţin 2000 de ani. Au fost scrise pe foi de pergament din fibre de smochin, tratate cu sevă din arborii de cauciuc, acoperite cu amidon din plante cu tuberculi şi apoi uscate. Pot fi văzute în muzee din Ciudad de Mexico, Madrid, Paris şi Dresda.

Codexul de la Paris conţine profeţii mayaşe, cel de la Madrid un horoscop, iar cel de la Dresda este plin de informaţii matematice şi astronomice. Acest ultim manuscris conţine detalii despre calendar, despre poziţiile planetelor sistemului nostru solar faţă de Pământ, despre durata anilor pe Mercur, Venus sau Marte şi (surprinzător!) despre faptul că mayaşii cunoşteau ziua exactă a unor eclipse din sistemul nostru solar care abia acum, graţie sateliţilor, pot fi observate.

Măceluri şi sacrificii umane pentru a amâna sfârşitul lumii

“…a celebrat consacrarea templului lui Huitzilopochtli din Tenochitlan (...) iar cu ocazia respectivă, în jur de 80.000 de persoane au fost măcelarite într-o singură ceremonie...” mărturisea un preot spaniol a cărui poveste este preluată în lucrarea “Pre-columbian God-Kings and the Papal states” din 1980, de J. Milton, Robert A. Orsi şi Norman Harrison.

Preotul spaniol se referea la unul dintre regii azteci care a inaugurat un templu printr-o ceremonie ieşită din comun. Nu era însă ceva neobişnuit pentru acea perioadă, iar sacrificiile umane nu se făceau nici în perioada mayaşă, nici ulterior, în cea aztecă doar de dragul sângelui. Era o practică legată de sfârşitul lumii şi de amânarea lui: mayaşii credeau că, mai devreme sau mai târziu, lumea se va sfârşi dar că, prin sacrificii umane, acest sfârşit se poate amâna.

Se presupune că în perioada de glorie a civilizaţiei maya, între 200 şi 900 d.Hr, condiţiile meteo şi cutremurele devastatoare din zonă păreau să le anunţe că ceva teribil se va întâmpla, aşa cum se întâmplase cu mult timp în urmă, o perioadă în care zdrobită de cataclisme, omenirea (sau măcar o parte a ei) ar fi avut parte de ajutorul unor zei pentru a-şi reveni. În cinstea lor se pare că au ridicat piramidele şi construcţiile de la Teotihuacan, Chichen Itza, Tiahuanacu sau Puma Punku şi tot pentru a le intra în graţii se practicau sacrificii umane impresionante.

Citeşte mai multe pe http://www.yoda.ro/stiinta