În această noapte bistriţenii îşi vor da ceasurile înapoi cu o oră şi vor trece, astfel, la ora de iarnă, câştigând o oră de somn în plus: în ultima duminică de octombrie, ora 04.00 devine ora 03.00, ca în fiecare an în România, conform unei directive europene din 2001. Ziua de mâine va fi cea mai lungă din an şi va avea 25 de ore.
Strămoşii noştri erau mult mai flexibili faţă de astrele care le guvernau în mare măsură viaţa: soarele şi luna. Dacă în alte privinţe nu reuşim să ne ghidăm după astre, acest sistem de modificare a orelor are ca scop folosirea cât mai eficientă a luminii soarelui, pentru ca principalele activităţi umane să se poată desfăşura cât mai mult în timpul zilei.
Cel care a gândit prima dată ca posibilă introducerea acestui tip de orar convenţional a fost neo-zeelandezul George Vernon Hudson, prin 1895, deşi ea a fost menţionată şi de Benjamin Franklin în 1784 şi chiar implementată în timpul Primului Război Mondial.
Oraşul Brandon din Canada a fost primul din lume care a folosit acest sistem, trecând la ora de vară pe 17 aprilie 1916. Imediat după aceea, începând de pe 30 aprilie 1916, Germania şi aliaţii săi din Primul Război Mondial au folosit acest sistem, pentru a face economie la cărbune. Potrivit Observatorului Astronomic, ora de vară a fost introdusă pentru prima oară în România în 1932 (între 22 mai şi 2 octombrie).
Din 1933 şi până în 1940, când s-a renunţat la acest obicei, ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie, până în prima duminică a lui octombrie. Din 1997, s-a trecut la ora de vara începând cu ultima duminică din martie, până în ultima duminică din octombrie.