Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului datează de la începutul secolului al IV-lea, când Împărăteasa Elena a zidit o biserică pe Muntele Tabor. Sărbătoare începe să fie menţionată în documente din prima jumătate a secolului al V lea. În Apus, ea s-a generalizat mai târziu, prin hotărârea luată de papa Calist III ca mulţumire pentru biruinţa creştinilor asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456, se explică pe www.crestinortodox.ro.

Schimbarea la Față a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre ucenicii cei mai apropiați – Petru, Iacob și Ioan – a urcat pe muntele Tabor ca să se roage. Aici ucenicii au fost învăluiți într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga: „El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina” scrie evanghelistul Matei iar apoi au auzit un glas care le-a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L" (Matei 17, 5). Dar Iisus le-a poruncit celor trei să nu dezvăluie nimănui nimic din cele văzute și auzite, până după Învierea Sa din morți.

Se spune că Moise şi Ilie au fost prezenţi la Schimbarea la Faţă de pe Tabor, pentru a li se îndeplini dorinţa de a vedea faţa lui Dumnezeu, fiindcă în viaţa lor pământească ei nu au reuşit să vadă faţa lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu Se întrupase.

În popor, sărbătoarea din 6 august este asimilată drept zi care marchează despărțirea de vară și schimbarea veșmintelor naturii: de-acum, încep să îngălbenească frunzele, se răcesc apele, păsările migratoare părăsesc țara iar târâtoarele și insectele își pregătesc culcușul sub pământuri, pentru iarna care se apropie.

6 august este un moment important și în calendarul viticol: în această zi nu se lucrează iar la biserică se duc struguri din noua recoltă, se binecuvântează și se dau de pomană.

Se crede că astăzi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, pentru că tot certat vei fi tot anul, până la următoarea Schimbare la față.

Tradiția mai spune că fetele n-au voie să se pieptene în această zi pentru că nu le mai cresc coadele, așa cum nici iarba nu mai crește.

De azi nu se mai doarme afară iar sătenii superstițioși din fire nu se mai scaldă deloc în ape curgătoare, pentru că „de la Probăjenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în râu, o coborât cerbul de la munte, s-o pișat în apă și-o răcit-o, atâta-i tăt” după cum explică un cunoscător superstițios în revista Memoria Ethnologica.

Sursa & foto: ziare.com, crestinortodox.ro