Ziua prăznuirii Sfântului Andrei a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, iar din 2012 ziua de 30 noiembrie a fost declarată prin lege sărbătoare publică şi zi liberă.

În biserici, preoții citesc Acatistul Sfântului Andrei la slujbă, iar credincioșii se pot ruga pentru sănătate și prosperitate în anul care urmează.

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galilea, o localitate situată țărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Israelului, în anul 6 înainte de Hristos, și era fratele Apostolului Simon Petru. Semnificația numelui Andrei își are originea în cultura grecească, unde înseamnă „bărbăție, curaj și îndrăzneală”.

A fost singurul apostol care a ajuns pe teritoriul țării noastre, în Dobrogea, propovăduind aici învăţăturile lui Iisus. În Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea afirma că „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Partia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia”.

Calendarul gotic (secolul al IV-lea) şi Martirologiile istorice occidentale (din secolele VIII-IX) susţin şi ele ipoteza misiunii Sfântului Andrei în Sciţia.

Legendele spun că lupul a fost alături de daci la căderea Sarmisegetuzei şi că cel care era căpetenia lupilor l-ar fi vegheat și pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre peştera care i s-a oferit ca adăpost – o peşteră aflată la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, în judetul Constanţa.

În actuala biserică din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se află un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea Apostolul Andrei. În vara anului 1944, peştera transformată în biserică a fost sfinţită de Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu, dar la scurt timp după aceea, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a fost refăcută şi redată cultului.

Sfântul Andrei a murit ca martir la 30 noiembrie, în Grecia, aflată pe atunci sub conducerea Împăratului Nero sau a Împăratului Dioclețian (nu se cunoaște cu exactitate anul morții), unde a fost răstignit pe o cruce în forma literei X, cunoscută și astăzi sub numele de „Crucea Sfântului Andrei”.

În 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie, între sfinții mari ai Ortodoxiei.

Nici superstițiile nu lipsesc, când vine vorba de această sărbătoare. Noaptea de Sfântul Andrei este considerată de mulți echivalentul Halloween-ului românesc: se spune că în noaptea de Sfântul Andrei, lupii încep să vorbească cu grai de om, iar bariera dintre viață și moarte slăbește, astfel că strigoii și moroii încep să umble pe pământ, în locurile pe care le vizitau când erau în viață.

Bătrânii credeau că în „noaptea strigoilor” casele lor sunt bântuite de sufletele oamenilor răi și că singura metodă de a se proteja era să ungă cu usturoi ușile, geamurile, cotețele animalelor și hornul casei. Cei mai zeloși se ungeau și pe la încheieturi cu usturoi, iar pentru a împiedica pătrunderea spiritelor rele în case, oamenii întorceau toate vasele și cănile cu gura în jos, ca să nu existe „nicio gură de intrare” în locuințele lor.

O altă superstiție legată de ziua de Sfântul Andrei se referă la fetele necăsătorite care își pun un fir de busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul. La miezul nopții, exista obiceiul ca fetele tinere să întoarcă un ulcior cu gura în jos, apoi puneau cărbuni încinși pe fundul vasului de lut și rosteau câteva cuvinte pentru a cuceri bărbatul iubit.

Se mai spune că în noaptea de Sfântul Andrei, incantațiile și rugăciunile sunt mai puternice. Agheasma și busuiocul erau și ele folosite în alungarea duhurilor rele, fiind utilizate, alături de usturoi, inclusiv la prepararea mâncărurilor, dar și în hrana pentru animale.

Cei tineri își amintesc, probabil, că bunicii obișnuiau să pună de Sfântul Andrei grâu la încolțit într-un vas, cu puțină apă sau pământ. Acum însă, puțini sunt cei care mai știu de ce se pune la încolțit grâul de Sfântul Andrei.

Bătrânii satelor de demult erau convinși că înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou le arată cum va fi anul viitor: un grâu sănătos și înalt însemna un an prosper și un viitor îmbelșugat, dar și sănătate și succese. Grâul pus la încolțit poate prevesti și cât de bogată va fi recolta anului care urmează. Un grâu bogat anunță un pământ rodnic și o recoltă generoasă, însă un grâu scurt și uscat prevestește un an sărac în recolte.

Sursa: Digi24, CrestinOrtodox.ro