Casele trebuie sa straluceasca de curatenie, se spune in popor, pentru ca altfel, “daca le prind Pastele necuratate”, casele isi blestema si isi bantuie locuitorii. Pana miercuri inclusiv, sunt permise muncile in camp. De joi, insa, barbatii trebaluiesc pe langa casa si isi ajuta nevestele la treburile gospodaresti.

In Joia Mare, cunoscuta si sub numele de Joimarita sau Joia Neagra, femneile obisnuiesc sa duca la biserica prescuri, colaci, vin, miere de albine si fructe pentru a fi sfintite si impartite, apoi, de sufletul mortilor. Traditia spune ca in dimineata acestei zile se deschid mormintele si sufletele mortilor se intorc la casele lor. Pentru intampinarea lor se aprindeau focuri prin curti, in fata casei sau in cimitire, crezandu-se ca, astfel, ei aveau posibilitatea sa se incalzeasca.

Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort sau pentru toti mortii din familie si reprezentau o replica precrestina la inhumarea crestina din Vinerea Mare. In imaginarul popular, Joimarita era o femeie cu o infatisare fioroasa care folosea mijloace cumplite de tortura pentru a pedepsi femeile lenese: ardea degetele si mainile fetelor si femeilor lenese, le parlea parul si unghiile si incendia fuioarele de canepa gasite netoarse. De multe ori nici flacaii lenesi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu ingrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertati de aceste pedepse.

De fapt, Joimarita era, la origini, o zeitate a mortii care supraveghea focurile din Joia Mare si care, treptat, a devenit un personaj justitiar ce pedepsea lenea si nemunca. Joia Mare este si ziua in care, de regula, se prepara pasca si cozonacii cu mac si nuca. Pe vremuri, cojile oualor folosite la pasca nu se aruncau ci se strangeau cu multa grija intr-un vas special si se aruncau in Sambata Pastelui pe o apa curgatoare crezandu-se ca, astfel, gainile si puii aveau sa fie paziti de uliu peste vara.

Ultima vineri din Postul Mare, numita si Vinerea Pastilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, Vinerea Seaca sau Vinerea Mare, este ziua in care Iisus a fost rastignit si a murit pe cruce pentru salvarea crestinilor. Este zi de post negru, este interzis aratul si semanatul iar femeile nu au voie sa coaca. Se crede ca cine coase in Vinerea Mare va orbi. Dimineata, inainte de rasaritul soarelui, oamenii alergau desculti prin roua sau se scaldau tainic in ape curgatoare crezand ca, in felul acesta, vor fi sanatosi pe tot parcursul anului.

Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cand femeile trebuie sa pregateasca marea majoritate a mancarilor, sa deretice prin incaperi si sa faca ultimele retusuri la hainele noi pe care urmau sa le imbrace in zilele de Pasti. Spre deosebire de Craciun, pentru Pasti nu se pregatesc prea multe feluri de mancare. Principala grija a oamenilor, inaintea Pastilor, este aceea de a-si primeni hainele: fiecare gospodina trebuie sa aiba o camasa noua, cusuta in mod special, iar barbatii macar o palarie noua.

Sambata seara fiecare gospodina isi pregateste cu grija cosul ce urmeaza a fi dus la biserica, pentru sfintire. In el asterne un stergar curat si aseaza o lumanare alba, apoi oua rosii, pasca, cozonac, o bucata de slanina, muschi de porc, zahar, faina, salata de hrean cu sfecla rosie fiarta, sare, cativa catei de usturoi, o ramura de busuioc si carnati. Totul se acopera cu cel mai frumos stergar pe care il are gospodina, atat in semn de pretuire a sarbatorii pascale dar si pentru a arata comunitatii frumusetea stergarului cusut.