Asfaltăm, apoi spargem asfaltul fin turnat și apoi stăm. Stăm și așteptăm cu lunile să binevoiască cineva să astupe șanțurile rămase în asfalt după lucrările haotice la rețelele de utilități. Aproape că nu e stradă din oraș pe care să nu se fi întâmplat asta. Dacă s-a și încălzit afară, nu mai este nicio scuză să întârzie asfaltarea.
După ce de trei ani strada Intrarea Castanului din Bistrița beneficiase după mulți ani de așteptare de atenția primăriei și a fost turnat un asfalt drept, fără gropi sau denivelări formate de gropi astupate, a venit și ziua în care strada să semene cu restul celor din oraș, cu tranșee de-a lungul și de-a latul.
În toamna anului trecut, pe strada Intrarea Castanului din Bistrița s-a făcut o intervenţie la reţeaua de gaz. O echipă de muncitori a săpat șanțuri în lung și-n lat, pe toată strada, având de executat lucrări prin care au înlocuit rețeaua veche. Au astupat românește gropile cu pământ şi pietre şi aşa au rămas până astăzi. La câteva săptămâni, când pământul se lasă și abia mai pot trece mașinile, apare o mașină cu pietriș și umple șanțurile să mai poată fi folosită strada o vreme. Deși iarna a fost ușoară, autoritățile s-au scuzat că temperatura nu permite asfaltarea. Acum, nu mai au nicio scuză.
Şoferii fac în continuare slalom pe stradă în încercarea de a evita şanţurile. Nu de fiecare dată manevrele sunt simple, asta din cauza maşinilor parcate între blocuri.
Situaţia nu este singulară. Aproape de fiecare dată când se fac intervenţii la reţelele de utilităţi, carosabilul este lăsat aşa cu lunile. Mai dureros este că nu există nicio logică a lucrărilor în tot orașul. După ce municipalitatea bagă bani grei în reparația străzilor, inevitabil se găsesc în câteva luni de făcut lucrări care să oblige la spargerea asfaltului abia turnat.
Municipalitatea nu-și apără investițiile și permite cu mare ușurință spargerea străzilor. Singura replică e doar că e obligaţia celor care fac lucrările să facă şi reparaţiile şi că au termene până la care trebuie să readucă asfaltul la starea inițială. Aproape niciodată însă aceste termene nu sunt respectate. Așa că nu e de mirare că orașul arată ca după război, cu tranșee pe toate străzile, indiferent de anotimp.