La mulţi ani, Sandu…

Mulţumesc. Chiar azi îmi serbez ziua de naştere şi mă bucur că încă mai sunt oameni, în România, care nu au uitat de ziua mea şi îmi ureză „La mulţi ani”.

Puţină lume ştie că te-ai stabilit în Austria. De cât timp eşti acolo?

Am plecat din ţară în vara anului 2010, cu gândul de a mă stabili în Austria şi sunt convins că am făcut o alegere foarte bună pentru mine şi familia mea.

Ce face Sandu Borş în Austria?

Momentan activez la un club profesionist de lângă Linz, FC Pasching, club ce se află pe primul loc în liga a III-a a campionatului austriac. Sunt antrenor la echipa a doua, formată din juniori născuţi în anii 1995-1996, care activează în liga a VI-a, în competiţia seniorilor. Antrenez această echipă de peste un an şi jumătate, obiectivul echipei fiind formarea şi promovarea de jucători pentru prima echipă. Deţin licenţa UEFA A şi sunt tatăl unei fetiţe care luna viitoare va împlini un an.

Cum ai reuşit să te integrezi în fotbalul austriac?

Am început cariera de antrenor încă de când eram în România, când am antrenat în liga a III-a, pe Voinţa Livezile. Am hotărât să mă stabilesc în Austria şi, la puţin timp de când am ajuns aici, mi s-a oferit şansa să antrenez o grupă de copii. Nu puteam să dau cu piciorul acestei şanse, mai ales că era vorba despe un club profesionist. După un an de muncă cu acea grupă de copii de 14 ani, am preluat echipa a doua a clubului, pe care o antrenez şi în prezent. Între timp am antrenat chiar şi prima echipă, patru etape, ca interimar, în perioada sepembrie-octombrie 2011. Ca să vă faceţi o idee asupra clubului la care lucrez, vă pot spune ca echipa a fost pregătită de antrenori mari ai acestei ţări, printre care şi fostul selecţioner al Austriei.

Poţi să faci o comparaţie între fotbalul românesc şi cel austriac?

În Austria echipele din primele trei ligi, pentru a primi licenţa, trebuie să facă dovada că au în cont banii necesari pentru întreg campionatul încă de la începerea acestuia, în timp ce în România se lucrează cu bani fictivi, ceea ce de multe ori te pune în dificultate.

La nivel de echipă naţională, fotbalul austriac se află momentan destul de jos, nu s-au calificat de mult nici ei la vreun campionat mondial, dar în schimb se investeşte foarte mult în centrele de juniori, lucru care începe să-şi arate roadele. Pot să spun că aici sunt zece academii de fotbal, care sunt susţinute în special de federaţie şi comunităţile locale şi unde se strânge toată crema fotbalului juvenil austriac,  în comparaţie cu ţara noastră, unde cred că există o singură astfel de academie. Obiectivul principal al acestor academii este acela de a forma şi promova jucători pentru echipele din prima ligă şi, mai departe, pentru echipa naţională. Ca să vă dau un simplu exemplu, Academia de Fotbal din Linz a avut în 2012 un buget de 600.000 de euro pentru trei grupe. Aceste academii participă într-un campionat destinat doar academiilor, spre deosebire România, unde toate echipele de juniori sunt la grămadă. Antrenorii care lucrează la aceste academii trebuie să deţină cel puţin licenţa UEFA A sau chiar UEFA PRO.

Spune-ne câteva cuvinte despre echipa pe care o antrenezi.

La începutul campionatului am format un lot de jucători foarte tineri pe care, împreună cu conducerea clubului, am hotărât să-i promovăm în echipa de seniori care participă în campionat în liga a VI-a, considerând că vor avea o creştere în valoare mult mai mare decât într-un campionat de juniori. La început multă lume a fost sceptică în ce priveşte succesul acestei participări în campionat, dar rezultatele obţinute ne-au arătat că nu ne-am înşelat. La finalul turului echipa se află pe locul patru, la şase puncte de ocupanta locului întâi, cu doar 14 goluri primite, în condiţiile în care zece jucători sunt la primul sezon într-un campionat de seniori. Obiectivul meu la această echipă este promovarea a doi-trei jucători la prima echipă, proiectul având o durată de minimum doi ani.

Care sunt condiţiile de pregătire de care dispune echipa ta?

În ce priveşte condiţiile de pregătire, cred că suntem mult peste cele ale unei echipe de liga a II-a din campionatul românesc. Dispunem de trei terenuri de pregătire, două cu iarbă naturală şi unul de dimensiuni normale cu iarbă  artificială, iar jocurile oficiale le disputăm pe terenul unde joacă prima echipă. Dispunem de o sală de forţă ultra modernă, condiţii foarte bune de refacere şi recuperare. Fiecare jucător are stabilit un program individual de pregătire, conceput în urma unor teste fizice şi de laborator, iar aceste teste se repetă la un anumit interval de timp, putându-se astfel face o evaluare corectă a progresului făcut de fiecare jucător.

Ce părere ai despre actuala situaţie a Gloriei?

Urmăresc fotbalul bistriţean cu multă atenţie, toată lumea ştie de problemele existente la club, dar nimeni nu numeşte cauzele care au generat această situaţie şi asta reprezintă o mare problemă. Din punctul meu de vedere, problemele Gloriei sunt vechi, ele s-au acutizat în timp. Să le luăm pe rând, Gloria la începutul fiecărui sezon ar trebui să-şi fixeze două obiective: rămânerea în prima ligă şi creşterea şi formarea de jucători tineri. În ultimii şapte ani, Gloria a avut mai mulţi antrenori, unii dintre aceşti antrenori au reuşit să îndeplinească ambele obiective, unii doar un obiectiv, iar alţii n-au reuşit nici un obiectiv.

Concret?

Un club ca Gloria ar trebui să se autofinanţeze. După plecarea lui Ioan Ovidiu Sabău acest lucru nu s-a mai întâmplat, Sabău şi Şumudică fiind singurii antrenori care au menţinut echipa în prima ligă şi au adus şi foarte mulţi bani clubului. De asemenea, centrul de copii şi juniori a produs foarte puţin în ultimi zece ani, vinovaţi de acest lucru fiind oamenii din club care n-au avut curaj să spună adevărul în faţă. Actuala situaţie a Gloriei o văd ca pe un punct zero, de unde, cu răbdare şi multă muncă, alături de un pic de ştiinţă şi, bineînţeles, cu suport financiar, clubul poate reveni la nivelul pe care şi-l doresc bistriţenii.

Ce crezi că a lipsit Gloriei în ultimii ani?

În fotbalul profesionist de afară există o ierarhie bine stabilită, preşedintele numeşte o persoană care răspunde de întreaga activitate a echipei. La Gloria acest om nu a existat, deşi cred că sunt oameni în fotbalul bistriţean care să îmbrace acest rol. Dacă Gloria va găsi acest om, care să fie dedicat 100% şi să urmărească doar interesul echipei, clubul va avea de câştigat pe termen mediu şi lung. Această persoană ar trebui să fie un liant între preşedinte şi antrenori (inclusiv antrenorul primei echipe), să aibă un proiect foarte bun, să aibă posibilitatea să-şi numească antrenorii cu care să lucreze şi, în final, să răspundă direct de finalizarea proiectului.

Ai putea propune o persoană care ar putea face acest lucru?

Din punctul meu de vedere, sunt câţiva oameni care ar putea să facă acest lucru, dar cred că persoana cea mai potrivită este Constantin Sava. Aş mai adăuga aici că fotbalul bistriţean ar trebui să profite la maximum de cea mai bună generaţie de jucători pe care a avut-o Bistriţa, jucători care în curând îşi vor agăţa ghetele în cui şi care ar trebui să fie aduşi acasă, în postura de antrenori sau conducători.

Ce crezi că îi recomandă pe jucătorii din această generaţie?

În primul rând îi recomandă caracterul, sunt oameni de valoare, care prin multă muncă au reuşit să-şi facă un nume în fotbal şi sunt convins că ar putea aduce un suflu nou şi un elan tineresc, creând o concurenţă mai mare în rândul antrenorilor şi conducătorilor bistriţeni.

Ce părere ai despre tinerii fotbalişti bistriţeni?

Nae Manea este unul dintre puţinii antrenori care au promovat jucătorii tineri la nivelul ligii a II-a, păcat că nu a continuat acest drum şi după ce echipa a promovat în prima ligă. Acum Gloria este obligată să meargă pe drumul creşterii şi promovării tinerilor cu potenţial şi să investească mult mai mult în centrul de copii şi juniori.

Te-ai stabilit în Austria. Te-ai întoarce vreodată la Gloria?

Am început o carieră de antrenor, sunt la început de drum, acumulez experienţă şi îmi doresc să ajung un antrenor profesionist. Normal că m-aş întoarce cândva acasă, dar în această meserie trebuie ca să te şi dorească cineva.

Ce părere ai despre numirea lui Alexandru Hatfaludi ca preşedinte al Gloriei?

Cu siguranţă că nu e uşor să vii să conduci Gloria, după ce aceast club a fost condus de cel mai longeviv conducător din fotbalul românesc. Cred că, dacă a fot ales în această funcţie, Alexandru Hatfaludi este un bun organizator, dar pe linie sportivă, după cum spuneam mai devreme, clubul Gloria ar trebui să fie condus de un specialist. Dacă va fi sprijinit de toată lumea, cred că noul preşedinte va avea rezultate.

Câteva cuvinte de final pentru iubitorii fotbalului bistriţean…

Chiar dacă multă lume o să spună, după citirea materialului, „cine e Sandu Borş, să ne dea nouă sfaturi?”, cei care mă cunosc ştiu foarte bine că îmi pasă mult de fotbalul bistriţean, aici am crescut şi m-am format ca om şi jucător şi că tot ceea ce am realizat până acum am realizat doar prin muncă.

Cine este Sandu Borş

Născut la Bistriţa, pe 3 februarie 1980, Sandu a început fotbalul la juniorii Gloriei. În anul 2000 câştigă Campionatul Naţional de Tineret Speranţe, după care este împrumutat la mai multe echipe care activau în liga a II-a şi a III-a. După un sezon jucat la o echipă dintr-un eşalon inferior din Germania, sezonul 2002-2003 joacă pentru Unirea Dej, apoi la Gaz Metan Mediaş în sezonul 2003-2004, după care se întoarce la Gloria, în sezonul 2004-2005, facându-şi debutul în prima ligă la meciul disputat în deplasare la CFR Cluj. Este împrumutat din nou la Gaz Metan Mediaş, pentru sezonul 2005-2006, apoi la Apulum Alba Iulia în sezonul 2006-2007, FCM Reşiţa în sezonul 2007-2008, încheindu-şi cariera în 2008, după un tur de campionat jucat pentru Avântul Reghin. A antrenat echipa de liga a III-a Voinţa Livezile în sezonul 2009-2010, după care s-a stabilit în Austria.

Interviu realizat de Leon Buhai / sportulbistritean.ro