Miron Duca a fost descoperit în această dimineață de soția lui, care a și alertat medicii și poliția, șocată de faptul că artistul a murit, mai ales că povestise până târziu în noapte cu el, iar lucrurile păreau în regulă, dimineața lăsând impresia că încă doarme. Trupul artistului a fost transportat la Spitalul Județean pentru autopsie.

„Pot să plângă şi Muzeul Judeţean şi Muzeul de Artă din Bucureşti pentru asemenea tablouri…”, remarca Gavril Ţărmure, în 2015, cu prilejul unei expoziții la Casa cu Lei – amintind că Miron Duca reprezintă simbolul artelor vizuale în Bistriţa, simbolul „boemei de cea mai frumoasă speţă” şi că lucrările artistului fac dovada unui îndelung exerciţiu de libertate.

Miron Duca este cel mai important pictor gestualist din România, afirma atunci Gavril Ţărmure, în timp ce Alexandru Uiuiu afirma că fiecare gest este poetic la Miron Duca – pictorul care „este, fără îndoială, pecetea Bistriţei”.

Cu două săptămâni în urmă, Miron Duca împlinise 66 de ani, artistul fiind născut în 12 februarie 1952 la Boianu Mare, în  Bihor. A absolvit Institutul de Arte „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în 1975, între anii 1989-1991 urmând studii de Muzeologie la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” din București. S-a stabilit la Bistrița la mijlocul anilor 70, fiind muzeograf la Muzeul Județean din oraș vreme de zeci de ani. Din 1981 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția pictură.

A avut parte de expoziții personale în Cluj-Napoca (1974, 1987), Târgu Mureș (1985, 1986), București (1993), Bistrița (1994, 1997, 1999), Dej (2000) și Frankfurt (2001), dar și în străinătate – în Barcelona, Atena, Belgrad, Sandomierz / Stalowa-Wola / Tarnobzeg (Polonia), Montreal, Lisabona, Szombothely (Ungaria), Montreuil, Paris, Istambul, Besançon, Caracas și Toronto. A participat la simpozioanele naționale de artă contemporană la Sîngeorz-Băi (1979), Eforie nord (1980), Rîmnicu Vâlcea (1983), Lăzarea (1984, 1986, 1988), Harasuki (Polonia, 1985), Tescani (1987), Sîngeorz Băi (1992), Braniștea și Nicula (1994), Călușeri (1995, 1994), Sîngeorz Băi (1997, 1998), Sângeorgiu de Mureș (1999), Sovata (2001) – fiind totodată ani de zile unul dintre coordonatorii simpozionului de pictură de la Colibița, organizat de Centrul Județean pentru Cultură.

„Maestrul Miron Duca a plecat dintre noi!  Pictor de o sensibilitate vizuală aparte și nume de referință în lumea artiștilor contemporani, Miron Duca lasă în urmă o creație imensă și valoroasă, realizată în cei peste 35 de ani de activitate. „Un om, un pictor, o valoare care oferea ochilor sufletului și inimii o bucurie, încântare, liniște, meditație, o punte peste arc de timp a ceea ce înseamnă adevărata artă." Cale luminată și odihnă eternă, Maestre!”, a transmis și colectivul Complexului Muzeal Bistrița Năsăud, în urmă cu puțin timp.

Miron Duca a primit în 1993 Premiul Naţional pentru Pictură al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Premiul I pentru pictură la Primăvara Studențească (1973), Diploma de excelență la Saloanele Liviu Rebreanu în 1999 și Premiul  pentru Artă Plastică acordat de Primăria Bistrița în 2000. În 2004 a primit Premiul Primăriei Chișinău la „Saloanele Moldovei”, în același an fiind distins cu Meritul Cultural acordat de Președinția României.

Foto @ Arhivă