Rai sau Iad, despărţiri abrupte, doruri sau întoarceri neaşteptate, beţii – mesaje dure, pline de subînţeles şi mister au apărut de ceva vreme, pe zidurile scorojite ale unor foste centrale termice de pe Aleea Plopilor! Ai spune că sunt simple mâzgălituri sau încercări eşuate ale unor graffiti – dar în fapt, ele mărturisesc o realitate dureroasă...
Duse sunt pe apa sâmbetei vremurile în care Eminescu, disperat se plimba pe lângă plopii fără soţi, în căutarea iubitei perfecte... Nu mai avem Eminescu, nu mai avem plopi fără soţ – în schimb avem, la Bistriţa, pe Aleea Plopilor (coincidenţă sau predestinare?!) o serie de mesaje tulburătoare – cel mai probabil „scrijelite” cu un spray de un tânăr îndrăgostit – sau mai mulţi – care au simţit nevoia să transmită din sentimentele şi gândurile care îi încearcă, la ceas de seară sau lucidă dimineaţă...
Mesajele vorbesc despre Rai, Iad, despărţiri abrupte sau întoarceri spectaculoase (dar nu la cine aştepta mai abitir, din nefericire) despre dorurile care se pot exprima ca la carte sau dimpotrivă – se pot exprima mediocru, fără fast, fără culoare – şi ce fel de dor poate fi acela care nu este „spus” ca la carte...?!
„Tu bei ca să uiţi, eu beau ca să-mi amintesc” scrie Poetul Anonim pe un colţ de zid – şi pentru că asemenea subtile nuanţe nu aveau niciun sens în română, le-a imortalizat pe zid în engleză, o limbă atât de muzicală şi limpede şi frumos curgătoare ca Ozana cea cristalină....!
De departe, cel mai frumos mesaj pare a fi cel care vorbeşte despre raiul şi iadul pe care îl reprezentăm fiecare pentru cei din jurul nostru – o reminiscenţă nemaibănuită, probabil, din filosofia lui Sartre – năucul care credea că infernul se află mereu, inevitabil, inexplicabil dar mai ales insuportabil – în ceilalţi...!