Buna sa va fie inima, oameni dragi, in aceasta senina si (inca) racoroasa duminica in care ne intrebam, asemenilui Holderlin: la ce ne folosesc poetii, in vremuri atat de sarace? Cu ce ne ajuta un poem? Sau cat ne costa?
Putine intamplari ar fi de (re)marcat pentru aceasta zi: in 1906, pe 18 martie, la Paris, Traian Vuia realiza primul zbor din Europa cu un aparat mai greu decat aerul, condus exclusiv prin mijloace proprii de bord iar in Egipt, multi ani mai tarziu, o mumie veche de 4400 de ani a fost descoperita in Piramida lui Kheops.
In schimb, avem o multime de personalitati interesante de sarbatorit astazi. Pe 18 martie s-au nascut Bartolomeu Valeriu Anania (mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, poet, dramaturg si prozator) John Updike, (prozatorul si poetul emerican) si Horia Roman Patapievici (scriitor si eseist roman, presedintele Institutului Cultural Roman, Cercetator stiintific specializat in Optica si fizica solidelor, autorul volumelor Cerul vazut prin lentila, Zbor In bataia sagetii, Politice, Omul recent, Discernamantul modernizarii, Ochii Beatricei si Despre idei si blocaje).
Tot pe 18 martie s-a nascut si Luc Besson, regizor, scenarist si producator francez caruia ii datoram filme precum Leon (1994) si Al cincilea element (1997).
Poetul si criticul francez Stephane Mallarme s-a nascut tot pe 18 martie!:) A cultivat o poezie cerebrala, voit obscura, bogata in sensuri filosofice, de o rara muzicalitate si forta sugestiva. Creatia sa ("Herodiada", "Dupa-amiaza unui faun", "Poezii") constituie o expresie viguroasa si originala a poeziei moderne. Unii considera ca Mallarmé este unul dintre poetii cei mai dificil de tradus in alte limbi. Dificultatea se datoreaza complexitatii textului, naturii multistratificate si muzicalitatii cuvintelor. Cand poeziile sunt recitate in limba franceza, poezia admite sensuri care nu sunt evidente la lecturare.
Sa nu uitam, Doamne fereste, ca poetul si matematicianul Ion Barbu implineste azi frumoasa varsta de 117 ani: ) Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian si a reusit sa defineasca (intr-o lucrare scurta de doar doua pagini) o procedura de metrizare care va fi numita de Leopold Blumenthal „spatiul Barbilian” in timp ce, alte doua lucrari ale sale au inspirat o directie de cercetare in geometria inelelor. Prietenii apropiati isi amintesc si acum de excursia la Giurgiu in timpul careia, Dan Barbilian a pus pariu cu Tudor Vianu ca si el, in calitate de matematician, este in stare sa scrie un volum de poezii. Argumentul era: spiritul artistic exista in fiecare om, el trebuie doar descoperit si exploatat ca atare. In urma acestui pariu, Dan Barbilian si-a descoperit talentul si iubirea fata de poezie, si-a ales drept pseudonim literar numele bunicului sau, Ion Barbu, si ne-a cadorisit cu volumele Dupa melci si Joc secund.
Dan Barbilian spunea ca poezia si geometria sunt complementare in viata sa : acolo unde geometria devine rigida, poezia ii ofera orizont spre cunoastere si imaginatie. Ceea ce ne intoarce cu gandul spre intrebarile de inceput: la ce ne folosesc poetii, in vremuri atat de tulburi si sarace? De ce sa mai citim poezii? Merita? Cu ce ne ajuta un poem? Cat ne costa?