… mai mult înfrigurați, decât topiți de mesajul sacru ascuns în profanul sărbătorilor care ne bat la ușă, mai mult monosilabici decât convingători și, de multe ori, înveseliți peste măsură cu licori spirtoase care le oferă curajul necesar să insiste și să ceară măcar un leu, măcar un leu, vin sărbătorile – toată lumea are în buzunar măcar un leeeu!

E de înțeles – se află pe drumuri de atâta amar de vreme încât colindele au devenit și ele inerte, ca picioarele, stilizate la maximum și reduse ca expresie la bătaia de tobă – singura capabilă acum să te scoată din amorțeala sau isteria cumpărăturilor de Crăciun și a bucatelor care trebuie ornamentate pe mese...

În final atâta țopăie și se gudură în jurul tău încât, deși ai jurat inițial că n-ai niciun leu, până la urmă se găsește unul dosit, ascuns în buzunarul din spate al blugilor pe care-l scoți, mototolit și-l oferi în grabă, doar-doar o să scapi de gura lor...

Și când te gândești că taman ieri spunea cineva că se deschid cerurile cu fiecare colindă...!