Neoficial, simtim nevoia sa va marturisim ca apa, alcatuita din cristale, ne asculta si ne interpreteaza cuvintele. Ca in religiile antice era un simbol al purificarii. Ca oamenii stravechi stiau sa vindece rani grave si malformatii cu ajutorul apei sau ca majoritatea curelor lui Hipocrate aveau la baza apa. Si ca apa, in toata simplitatea ei, ofera inca uluitoare surprize oamenilor de stiinta.

Presupunem ca fratii Lumiere nu au baut suficienta apa in ziua in care au declarat ca “cinematograful este o inventie fara viitor”. Cu toate astea, Auguste si Louis Lumiere au facut, pe 22 martie 1895, in cadrul Academiei de Stiinte din Paris, prima demonstratie a cinematografului, utilizand un film din celuloid. Filmul era intitulat “La sortie des Usines Lumiere” si prezenta un grup compact de barbati si femei care rad, fac semne si se disperseaza. Chiar daca fratii Lumiere sunt socotiti inventatorii primului aparat de filmat si de proiectie cinematografica, pentru a respecta regulile de etica profesionala, trebuie spus, macar in treacat, ca in acea perioada au fost si alti inventatori care s-au ocupat de proiectarea unor imagini miscatoare.

Filmul a fost multa vreme socotit un amuzament de balci si tratat cu dispret de oamenii seriosi, dar iata ca fratilor Lumiere le datoram si faptul ca pe 22 martie 1943 avea loc premiera filmului „O noapte furtunoasa”, ecranizare a celebrei comedii a lui I. L. Caragiale, cu Radu Beligan si Alexandru Giugaru in distributie si Jean Georgescu in rol de regizor.

Bob Dylan, cantaret, compozitor, muzician si poet american, isi lanseaza pe 22 martie 1965, albumul Bringing It All Back Home, al cincilea album de studio impartit intr-o parte electrica si una acustica, in care Dylan se distanteaza, tiptil, de cantecele de protest cu care era identificat in ultimul timp. Versurile sale trimit deja spre abstract si personal iar cea mai renumita melodie a albumului (nu e sigur ca si cea mai buna) ramane „Mr. Tambourine Man”. Si poate nici nu banuiati, dar pe Dylan, in realitate il chema Robert Allen Zimmerman, s-a nascut intr-o familie de rusi evrei emigrati si, intr-un interviu din 1978, spunea “Nu eu l-am creat pe Dylan, el a existat dintotdeauna. Pe cand eram copil, Bob Dylan exista deja. Si exista chiar inainte de a ma naste eu...”

Pe 22 martie (dar prin 1599) s-a nascut si unul dintre cei mai mari pictori si creatori de gravuri flamanzi, Antoon Van Dyck. Reprezentant al stilului baroc, inovator in folosirea gravurii cu acquaforte, van Dyck a devenit in 1613 asistentul lui Rubens, cunosut in intreaga Europa. Maiestria tehnicii tanarului artist era atat de mare incat Rubens, vorbind despre compozitiile proiectate de el insusi, dar executate de asistentii sai, nu ezita sa prezinte lucrarile tanarului van Dyck ca fiind ale sale. Nivelul inalt si caracterul inovator al panzelor sale au consolidat, timp de doua secole, genul cunoscut sub numele de portret aristocratic.

Dar sa revenim, mai bine, la intrebarea zilei, pentru cititorii nostri bistriteni la fel de destepti si binevoitori cu noi si astazi: vi s-a intamplat vreodata sa simititi ca muriti de sete la marginea unui izvor... sau poate, a unei fantani...?