Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că în Bistriţa se construieşte total alandala, fără să se respecte în niciun fel armonia pentru mediul înconjurător, fără acte, în grabă, cu materiale proaste şi mai ales, fără specialişti în domeniu. Ei, dacă am fi avut curiozitatea să înţelegem cum se cuvine construcţiile strămoşilor noştri...
Exact într-o asemenea minunată zi de 12 mai, era inaugurată, la Roma, în anul 113, celebra „Columnă a lui Traian”, opera atribuită lui Apollodor din Damasc, cel care a construit şi impresionanta construcţie a podului peste Dunăre – finalizată în anul 106, având o lungime de 1135 de metri şi – fapt aproape incredibil pentru mintea unui bistriţean al zilelor noastre – dusă la bun sfârşit în doar doi ani!
Dacă noi aşteptăm câte zece ani pentru încă un kilometru sau doi de drum – strămoşii noştri, mai aprigi din fire, aveau curiosul obicei de a se ţine de un lucru până la finalizarea lui. Culmea, pe atunci, în ciuda condiţiilor precare de construcţie, lucrările durau mai puţin...
Podul lui Traian a fost construit între primăvara anului 103 şi primăvara lui 105, pe Dunărea de Jos, la est de Porţile de Fier, în apropiere oraşului Drobeta-Turnu Severin. Scopul evident al construcţiei a fost să faciliteze transportul trupelor romane conduse de Traian şi a proviziilor necesare campaniei militare de cucerire a Daciei regelui Decebal.
Au rămas remarcabile măreţia arhitectonică şi detaliile tehnice ale podului de peste Dunăre, despre care Apollodor a scris şi o carte. Din nefericire pentru generaţiile următoare – cartea nu s-a păstrat, însă există descrieri indirecte ale construcţiei la autori precum Cassius Dio, Chiliades sau Procopius din Cezareea. Toate aceste surse subliniază dificultăţile pe care le-a antrenat construcţia podului la care s-a folosit o suprastructură din lemn fixată pe douăzeci de stâlpi din piatră ce avea formă paralelipipedică. La cele două capete, sudic şi nordic au fost ridicate porţi monumentale...
Podul apare şi pe Columna lui Traian, într-o imagine stilizată, cu mai puţini piloni, dar în principiu conformă surselor scrise şi care permite recunoaşterea tehnicii de îmbinare a lemnului şi pietrei. Cassius Dio considera că Împăratul Hadrianus (117-138) a fost responsabil de distrugerea parţială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia triburilor nomade dar distrugerea totală a podului este legată de abandonarea definitivă a Daciei în anul 275.
În timpul Renaşterii, când interesul pentru operele de geniu ale Antichităţii au devenit o pasiune în Occident, regele Francisc I al Franţei a cerut permisiunea Sultanului Soliman Magnificul să-i permită demolarea unui pilon al podului pentru a afla secretul compoziţiei cimentului folosit. Ruinele podului au fost studiate amănunţit şi în perioada modernă, în 1689 de ofiţerul de geniu austriac Luigi Ferdinando, conte de Marsigli, care şi-a dorit foarte mult să construiască un alt pod alături de rămăşiţele podului lui Traian, însă nu a mai reuşit aşa ceva...
Nouă nici nu ne-ar trece prin minte să explorăm secrete ale construcţiilor vechi din Bistriţa. Ar fi prea dificil... Ne este suficient să le dărâmăm şi să ne facem că le construim la loc, „aproximativ” la fel cu originalul...
.jpg)
0728-237 215
