Parcă s-ar fi întâmplat abia ieri, parcă-i vezi și acum – sute de bistrițeni îmbarcați în Dacii prăfuite (dacă erau norocoși să aibă așa ceva:) luau drumul Sigmirului sau urcau pe Dealul Târgului, pentru a urmări la ruși sau la unguri, la televizoare alb-negru minuscule ridicate pe capota mașinii – finalele campionatelor mondiale de fotbal...
A fost odată ca niciodată o vreme în care Televiziunea Română nu transmitea campionate mondiale sau europene de fotbal iar bistrițenii – suporteri vrednici și adevărați – urcau dealurile din preajma orașului – pentru a urmări meciurile la televiziunile maghiare sau sovietice care aveau semnal abia după ce ieșeai binișor din Sigmir sau abia când urcai pe hăăăt în vârf pe Dealul Târgului.
Unii dintre ei mergeau cu Dacia, alții, mai puțin norocoși străbăteau tot drumul pe jos, cu gașca de prieteni, fremătând de nerăbdare să se bulucească în fața câte unui televizor Sport alb-negru, câte 20–30 de persoane, pentru a savura nu doar fotbalitatea jocului – ci și reclamele cu budincă Dr. Oetker sau ciocolată Milka – produse nemaipomenite pe la noi sau pomenite doar la cei cu rude prin străinătățuri.
Exact acum 28 de ani, adică în anul de grație 1986, finala Campionatului Mondial de Fotbal era disputată tot de Argentina și Germania – un meci urmărit cu sufletul la gură de sute de bistrițeni, printre care și elevi de 14 ani care a doua zi aveau de mers la examenul de Treaptă I (Evaluarea Națională din zilele noastre) dar care au înfruntat cu stoicism orele înaintate și au riscat să ajungă acasă mult după miezul nopții, de dragul unei partide pe care nemții (RFG pe atunci:) au pierdut-o...
Orașul era pustiu la întoarcere, curentul era deja tăiat de câteva ore iar a doua zi, după ce terminau de scris ca-n transă, despre Neamul Șoimăreștilor, băieții reluau toate meciurile Campionatului, în spatele blocurilor - unul fiind Maradona, altul Rummenigge, unul Valdano sau altul Matthaeus...
Astăzi asemenea escapade par ireale și neverosimile – azi urmărim meciurile de fotbal pe aparate ultraperformante, în culori, învăluiți într-un confort care și celor de demult li s-ar fi părut incredibil...
Dar unii dintre noi încă își amintesc cum mirosea noaptea în Sigmir, cât de luminoase și concentrate erau figurile de oameni mari din jur, Carpații fumați în draci și zdrobiți sub pantofi sau tainica emoție instalată înăuntrul unei comunități fantastice...
.jpg)
0728-237 215
