Se știe deja – bistrițenii erau, prin 1300, cei mai importanți negustori din zonă și reușind cu succes să intermedieze comerțul dintre Transilvania și Moldova.

În acest sens, regele Ludovic de Anjou a acordat Bistriței în gloriosul an 1352 dreptul de a ține „târgul cel mare” de Sf. Bartolomeu, organizat timp 15 zile în luna august, în jurul Bisericii Evanghelice din Piața Centrală.

Bistrița a fost declarat „oraș liber regal”, un statut care i-a conferit autonomie economică, juridică și politică și inclusiv dreptul de a avea un blazon.

Stema veche a Bistriței cuprinde un cap de struț încoronat cu potcoavă în cioc – simbol al comerțului și coiful regal al regelui Ludovic de Anjou, cu scutul regatului și al casei de Anjou.

Stema cu struţ apare încrustată şi pe vechea Poartă a Lemnelor iar un fragment din stemă poate fi admirat chiar şi la Muzeul Judeţean.

Pentru a ilustra întocmai stema istorică a cetății medievale, Primăria Bistrița a montat, de ceva vreme, și câte o potcoavă – struților amplasați în punctele esențiale ale orașului.

Însă – cel puțin pe pietonal – primii „turiști” au făcut deja victime și au văduvit un struț de o potcoavă, vrând probabil să rămână cu o amintire din oraș. Care va să zică, întrebarea este – cât vor rezista potcoavele în ciocul struților bistrițeni...?