Muncitorii care lucrează la modernizarea Gării sunt deja în întârziere, ca orice tren normal la cap din România, de altfel, așa că o lună în plus sau în minus – un anotimp în plus sau în minus – parcă nici nu mai are efect asupra mentalității noastre colective și obosite...

Dar investiţia de 57 de milioane de lei cu care s-a făcut modernizarea gării Bistriţa își dezvăluie tiptil roadele și, în conformitate cu previziunile astrale, se pare că înfățișarea cea nouă a Gării va ieși la iveală pe la începutul lunii iunie.

Nu ne rămâne decât să suspinăm adânc, să ne pregătim de marea inaugurare și să șoptim în barbă – așa cum și muncitorii și-or fi rostit la ceas de seară, după câte o zi obositoare de muncă – celebrele cuvinte ale lui Octavian Paler, din „Viața pe un peron”... „ Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi...

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat...”