Suspect de multe peturi de bere, pâine mucegăită de ploile ultimelor zile, mizerii şi pungi de gunoi menajer aruncate peste resturi de construcţie, grămezi uriaşe de polistiren sau stive întregi de schele metalice despre care ai senzaţia că s-ar dărâma la un bobârnac mai zdravăn – în fine, un întreg tablou al decadenţei urbane te întâmpină de nenumărate zile (să fie o lună, să fie două...?) pe Strada Năsăudului.

Locuitorii din zonă bombănesc în zadar în legătură cu muncitorii. Nu-i ascultă nimeni. Şi când îi ascultă – nu îi bagă în seamă. Degeaba se lamentează că se lucrează prea încet, prea fuşărit, prea mizerabil. Răspunsul e inevitabil acelaşi – „Aşa-i în construcţii, nenea! Se face şi mizerie. Dar strângem la sfârşit!”

Mai greu pare pentru locatarii blocului situat lângă „Casa cu Flori” care au de executat un adevărat slalom printre grămezile de polistiren şi gunoaie îngrămădite pe o alee minusculă care duce spre scările dosite din spate şi care au distrus, între timp, orice urmă de gard viu sau vegetaţie care exista pe lângă alee...

Doar comercianţii de la parterul blocurilor se străduiesc să profite la maximum şi să exploateze fiecare situaţie: zilele trecute, pe o bucată mare de polistiren rămas nefolosit la tapetarea unui bloc – o vânzătoare inspirată a scris cu litere mari de marker negru permanent: „Am băgat carne de oaie!”