„Pe vremea meaaa... părinţii îşi dădeau copiii la şcoală cât mai târziu, uneori şi după 7 ani, ca să se bucure de copilărie cât mai mult... Acum, e pe invers, nu mai aşteaptă să împlinească nici măcar 6 ani şi îi aruncă deja, aproape inconştient, în vâltoarea vieţii...” se lamenta o educatoare, zilele trecute, într-un supermarket din Bistriţa...
Întâmplător sau nu, o educatoare de la una dintre grădiniţele din oraş a fost surprinsă zilele trecute purtând o conversaţie la mobil, între rafturile unui supermarket bistriţean.
Educatoarea părea uşor contrariată, dacă nu cumva de-a dreptul panicată de faptul că o mulţime de părinţi au ales în acest an să-şi înscrie copiii în clasa pregătitoare, deşi prichindeii nu ar fi împlinit 6 ani în septembrie, odată cu începerea şcolii.
Unii nu au decât 5 ani şi jumătate, evident că sunt sclipitori, toţi copiii sunt la vârsta asta, iar dacă mai şi lucrezi puţin cu un copil, chiar îţi dă impresia că se descurcă – şi chiar face faţă tuturor noutăţilor de la şcoală, în primele luni, oboseala şi apăsătoarea responsabilitate intervine abia mai târziu, când copilul poate dezvolta unele nevroze sau spaime cu efecte şi bătaie pe termen foarte lung... Şi să vezi tu că izbucnesc toate în adolescenţă, de nu mai ştii pe unde să scoţi cămaşa, apoi... – se lamenta educatoarea la telefon, recunoscând că nu îndrăzneşte să vorbească deschis cu părinţii despre aşa ceva, de teamă să nu fie acuzată că le subestimează odrasla...
"Nu există studii longitudinale care să ne arate clar ce se întâmplă în timp cu aceşti copii care merg mai repede la şcoală..." ne linişteşte psihologul Anda Madar, adăugând însă că problemele apar atunci când unii părinţi au aşteptări nerealiste de la copiii lor, au standarde înalte şi pun presiune pe copil, ceea ce conduce la suferinţa copilului şi / sau răzvrătire în adolescenţă...
În plus, dacă trimiţi copilul la şcoală iar el nu are competenţele dezvoltate la nivelul aşteptat, foarte probabil că nu va avea performanţe şcolare bune sau se va adapta greu contextului şcolar, iar pe termen lung aceasta îi poate afecta într-adevăr imaginea de sine şi credinţele despre ceilalţi sau despre lume în general.
Dar se poate interveni de timpuriu pentru a aduce copilul la nivelul aşteptat - adaugă psihologul Anda Madar, remarcând că nu şcolarizarea timpurie este cauza tuturor problemelor din adolescenţă...
Şcolarizarea timpurie poate fi în avantajul unor copii şi în dezavantajul altora, în funcţie de nivelul lor de dezvoltare la intrarea în şcoală – iar în rest, vorba unui clasic în viaţă – Dumnezeu cu mila....!
Foto: Arhivă