De la primele ore ale dimineţii şi până spre prânz, în zilele săptămânii trecute angajaţii Primăriei Bistriţa au fost zăriţi pe diverse străzi ale oraşului – cosind cu drag şi spor pentru al cetăţii mândru viitor. Atunci când li se face prea cald, oamenii (unii - cum ar fi domnul surprins în fotografie:) îşi toarnă-n cap câte o sticlă de apă care se prelinge spectaculos pe braţele muncite şi pe tricou.

Remarcăm, cu o oarecare tristeţe în glas că, mai nou, se folosesc maşini în loc de vechile şi tradiţionalele coase şi că acestea utilaje de tuns iarba produc un zgomot aproape asurzitor (atunci când nu e enervant de-a binelea)...

Şi în ciuda acestor detalii care nu dăunează nimănui decât, poate, nostalgicilor – pe alocuri, atmosfera s-a umplut totuşi de parfumul acela specific şi indescriptibil al ierbii proaspăt cosite.

Pentru cei care se încumetă – să ştiţi că în curtea Muzeului Judeţean, se află – agăţată de creanga unui copac bătrân – o coasă adevărată, o coasă cum erau acelea cu care coseau bunicii noştri. Nu ştim dacă se poate folosi, poate face parte din decor şi probabil că este necesară multă magie pentru a o pune în funcţiune. Numai să se mai găsească prin oraş oameni capabili să cosească aşa cum se cosea pe vremuri.....