Bună dimineaţa, oameni dragi :) După o zi naţională cam plouată sau, în unele cazuri, ploioasă – urmează, firesc, ziua internaţională pentru abolirea sclaviei. Plantaţii în sensul clasic al cuvântului nu mai avem, însă sclavagismul se camuflează încă printre noi. Nu vă simţiţi câteodată sclavii prezentului de care ne lăsăm cotropiţi prea uşor?
Unii s-ar putea simţi, din haşti în paşti, sclavii zilei, ai obiceiurilor (mai mult sau mai puţin urâte), ai cumpărăturilor deşănţate şi nefolositoare, sclavi ai unei pasiuni obsesive, ai unei depresii prelungite sau chiar sclavi ai unei agresivităţi pe care o răsfrângem nemilos asupra celor din jur...
Sclavii sentimentelor sau ai oamenilor de lângă noi cărora nu reuşim sau nu îndrăznim să le spunem un adevăr simplu (sau dureros).
Sclavi ai trecutului pe care nu reuşim să-l depăşim nicicum şi care ne terorizează cu obsesii inutile. Sclavi ai prezentului de care ne lăsăm cotropiţi prea uşor, care ne îndoapă cu fapte distorsionate, cuvinte în plus, lozinci sau clişee pe care nu le mestecăm pe îndelete, nu le înţelegem dar le repetăm ca nişte papagali...
Sau poate, dimpotrivă, alţii se simt sclavi ai slujbei lor, ai familiei, ai oraşului...? Voi în care categorie vă simţiţi mai confortabil sau, cu alte cuvinte, în ce categorie de sclavi v-aţi încadra?
Cum se poate aboli o asemenea sclavie? Ce se poate face pentru abolirea ei? Sau poate vă simţiţi mai degrabă liberi?
Foto: worldquest.org