Bună dimineaţa, oameni dragi... Pare prea greu să te dezmeticeşti după o săptămână zbuciumată şi tulbure ca cea care se încheie...
De câteva zile se vorbeşte într-una despre fata de 17 ani (ce nume straniu şi frumos – Damaris) care a murit spulberată pe o trecere de pietoni în Năsăud, se comentează pasional, se ameninţă, se compun pedepse…
Am avut parte, în aceste zile, de pâine, circ electoral, seminarii, aniversări, accidente rutiere îngrozitoare sau dislocări sufleteşti care tulbură echilibrul şi aşa fragil al inimii...
Credeţi că există Rai sau Iad? Cum arată oare spaţiul acesta magic sau demonic…? De ce se spune în asemenea cazuri „aşa a vrut Dumnezeu?” Pe cine păcălesc asemenea cuvinte? Care om drag, confruntat cu un accident sau o pierdere, s-ar linişti, ca prin farmec, auzind că aşa a vrut Dumnezeu? Cum e posibil să vrea atâta violenţă?
Câţi paşi ne despart oare de Rai sau de Iad?
(„Seven Steps to Heaven” este titlul unui album Miles Davis, născut într-o asemenea zi de 26 mai: şocul estetic înregistrat prin Free Jazz şi popularitatea crescândă a stilurilor afro-americane ca funk şi soul, dar mai ales forţa muzicii rock l-au determinat pe Miles Davis să realizeze o îmbinare a tuturor acestor elemente, din care a rezultat stilul numit Jazz-rock fusion. În primăvara anului 1963 apărea albumul său „Seven Steps To Heaven”, urmat trei ani mai târziu de „In A Silent Way” şi „Bitches Brew”...)
Ilustraţie: „Cel care tocmai a trecut de linie” – Georgiana Vrânceanu Cotuţiu