Impresionant discurs - pe alocuri chiar răscolitor şi revelator - zilele trecute, la Centrul German - despre sărăcia şi bolile care degenerează lumea a III-a, despre criza socio-politică în care ne zbatem, despre cele 18.000 de specii de floră şi faună ce dispar în fiecare an, despre autovindecare, despre filosofia de azi care ar trebui să tindă spre conceptul de UNU cosmic şi transpersonal, despre religie şi spiritualitate care încă nu reuşesc să vorbească convingător de comuniunea, esenţa noastră interioară şi fericire...

...despre învăţământul, instrucţia şi psiho-pedagogia care ar trebui să devină şcoala viitorului, despre justiţia care încă nu este egală pentru toţi sau organizarea societăţii care e necesară în evoluţia în bine a stilului nostru de viaţă, despre cum să gândim în mod elegant, cum să ne vindecăm singuri, cum să trecem de la 5 la 6 simţuri, despre percepţiile extrasenzoriale şi supercapacităţile aflate la îndemâna oricui dar nefolosite de aproape nimeni, despre călătoriile extracorporale şi fizica cuantică, despre cât de vital este să începem naibii să gândim cosmic şi responsabil, în loc să investim ca proştii în sistemele de distrugere în masă...

Despre acestea şi multe altele a vorbit, nu demult, Ovidiu Victor Coşbuc – profesor originar din Bistriţa, dintr-o familie de preoţi de pe Valea Bârgăului, cercetător la Universitatea Pontificală din Roma, într-o conferinţă care a trecut aproape neobservată de comunitatea oraşului, preocupată de alte chestiuni mai importante ale zilei sau poate încă nepregătită să consume asemenea idei…

A fost vorba şi despre cum să simţim empatic şi telepatic, să facem cât mai multe experienţe şi să gândim împrejurimile în mod organizat sau ştiinţific, să devenim exploratori, curioşi, inteligenţi şi înţelepţi, să gândim cu propria minte şi nu cu a altora, să spunem adevărul cu un strop de curaj în plus, să ne demonstrăm cu adevărat spiritul de echipă, să dăm mai multă importanţă apei şi să bem mai multă apă bună, de izvor...

Să conştientizăm divinitatea, să transformăm şi să sacralizăm materia (?), să înţelegem sau măcar să percepem destinul cosmic şi trans-dimensional al fiinţei umane…

Iată doar câteva din provocările lansate la Bistriţa de profesorul Ovidiu Victor Coşbuc – într-un discurs captivant, bine structurat, chiar dacă s-a ferit să ofere prea multe detalii sau, pe alocuri, a evitat să intre în amănunte care ar mai fi luminat curiozităţile unora… În fine, între altele, profesorul Ovidiu Victor Coşbuc îşi doreşte ca toate acestea să ajungă cumva şi în Parlament, întruchipate într-o formaţiune politică, poate condusă sau coordonată chiar de domnia sa…

Fapt care pare mai mult decât utopic, într-o ţară ca a noastră, în care discursurile de politicieni se axează pe cu totul altceva şi, în final, rămân doar vorbe... Dar, în definitiv, câte realizări esenţiale nu au avut la începutul lor un sâmbure de nebunie...?