A fi râmă-i lucru mare, a fi om e o-ntâmplare – vorba celebrului poet anonim! A plouat îndesat în aceste zile la Bistriţa şi, inevitabil, de sub pământuri au răsărit – tiptil dar sigur – râmele...
Să medităm, pentru câteva clipe, la existenţa efemeră a râmelor – aceste vieţuitoare deosebite, fragile, cu ochi aproape invizibili, despre care un celebru învăţat s-ar fi exprimat în cuvinte elogioase, precizând că râmele se ghidează după un slogan bine stabilit: „Numai târându-te poţi reuşi în viaţă...”
În traducere liberă – numai târându-te poţi traversa strada, numai târându-te vei avea parte de satisfacţii şi succesuri fără număr, numai târându-te poţi să ajungi departe...
Să ne minunăm, pentru câteva clipe, de rolul esenţial pe care râmele îl deţin atunci când vine vorba despre aerisirea şi circulaţia bună a apei în pământurile judeţului, despre fertilitatea solului, şi, nu în ultimul rând – despre reuşita pescarilor în demersurile lor recreative.
Este de la sine înţeles că în oraşul nostru, spre deosebire de alte colţuri sărăcăcioase ale patriei, râma se bucură încă de un respect aparte: aşa se explică faptul că ea a devenit, în timp, sofisticată, deşteaptă, ambiţioasă... atunci când nu este zdrobită de pantofi grăbiţi şi nemiloşi aflaţi în drum spre sericiu într-o asemenea păcătoasă zi de luni...