Ferice de noi, cei din zilele de azi, care avem pe cine să dăm vina de fiecare dată când toarnă cu găleata prin oraş, când ninge prea mult sau când mama-natură îşi iese din matcă şi reacţionează total neadecvat faţă de comunitatea noastră şi aşa tulburată de chestiunile politice ale zilei.

Ce bine că nu trăim în evul mediu – când oamenii interpretau fiecare asemenea dezastru ca pe un semn al mâniei divine... Bine că nu avem de-a face cu Bistriţa secolului 17 sau 18, când burgul era traversat de câteva pâraie care, la prima ploaie mai mare, se revărsau pe străzi. Bine că nu mai este cazul să ne suflecăm pantalonii şi să trecem efectiv la treabă, să ne apucăm fiecare, personal, de măturat, de împins apa din faţa casei, de săpat şanţuri sau canale de scurgere...

Slavă Domnului, nu e cazul să ne mai raportăm la asemenea chestiuni desuete. Suntem cetăţeni europeni, cu gusturi rafinate şi stilate, deci conştientizăm imediat că cineva trebuie, are şanse, ba chiar merită să plătească pentru ploi, fulgere, incendii, zăpezi, creşteri de preţuri la benzină, bannere smulse, falimente, afişe mâzgălite, şomaj, eşecuri, ratări şi câte şi mai câte...!