Tocmai azi, când Google însuşi sărbătoreşte 161 de ani de la naşterea celebrului arhitect catalan Antoni Gaudi – mai timid şi mai discret, aşa cum îi stă bine unui burg medieval – se celebrează şi la Bistriţa zeci de ani de arhitectură urbană decadentă: case dărăpănate care stau să se prăbuşească în orice moment...
Case dărăpănate, uitate de prioprietari şi lăsate de izbelişte – case triste şi părăginite, nelocuite în aparenţă de zeci de ani de zile şi, mai mult, ignorate cu totul de cei care le-au cumpărat – case care stau să se prăbuşească – sau se prăbuşesc de-a binelea – răsar, ici şi colo, prin Bistriţa şi oferă eventualilor turişti priveliştea unui oraş plin de contraste.
Este şi cazul Străzii Zorilor, de pildă, unde o casă de pe colţ face concurenţă unor clădiri frumos renovate. Casa a rămas uitată într-o stare deplorabilă de ani de zile: se prăbuşeşte în sine, îi mai cade câte-o grindă azi, câte-o ramă de geam mâine, câte-o cărămidă poimâine şi tot aşa – până la disoluţia finală....
Ceea ce rimează, probabil, cu vorbele rostite de Gaudi la un moment dat când era convins că „originalitatea înseamnă întoarcerea la origini”... Uite că ştim şi noi să fim originali şi să ne întoarcem, încet-încet, cu această casă – la începuturi, la vremurile în care ea nici măcar nu exista...