Bună dimineaţa, oameni dragi...:) Bistriţenii care au început ieri şcoala (cei care se bucură, cum ar veni, de calitatea de părinte:) au avut de traversat o zi cel puţin dificilă: şi-au luat liber de la serviciu ca să asiste la discursurile de careu de acum 20-25 de ani sau la manifestările isterice ale altor părinţi şi bunici.
Oraşul a fost animat ieri, dis de dimineaţă, de copiii care au început şcoala şi părinţii adiacenţi care şi-au aranjat, pieptănat, costumat, ornamentat frumos odraslele şi le-au târât după ei, repejor-repejor către sălile de clasă, către profesorii care s-au agitat şi ei cum au putut. Să fie totul bine, să iasă totul brici pentru toată lumea.
Unii dintre părinţi au ascultat emoţionaţi discursurile de la careu. Cuvintele au curs lin, ca acum 20-25 de ani, cu aceleaşi figuri sobre în faţă. Alţii, mai cârcotaşi din fire, au făcut remarci despre cât de frumos sau de schimonosit au îmbătrânit profesorii de demult.
Alţi părinţi, dimpotrivă, au fost preocupaţi să-şi apostrofeze şi să-şi certe preventiv copiii: „Stai, mă, cuminte! Ascult-o pe doamna învăţătoare! Stai naibii la locul tău şi nu te mai foi atâta!”
Punctul culminant a putut fi măsurat atunci când în sălile de clasă s-a insinuat nevoia (nu tocmai discretă) de a rosti o poezie de început de an, o rugăciune pentru buna desfăşurare a activităţii şcolare.
Cum aţi făcut faţă provocărilor zilei de ieri? Cum aţi supravieţuit impactului? Aţi regăsit într-adevăr şcolile aşa cum le-aţi lăsat? Cum ar fi mai corect să înceapă copiii ziua de şcoală – cu o rugăciune sau cu intonarea imnului de stat...?
.jpg)
0728-237 215
