Reclamăm în draci. Ne-am procopsit până azi cu reflexul acela păcătos al „turnătorilor” care înainte de 1989 sesizau organele de miliţie în legătură cu tot ce mişca pe scară, în bloc, la casele din apropiere. Ceea ce a presupus o stare permanentă de alertă şi atenţie maximă la capra vecinului. Nu cumva să ratăm când şi cum behăie...
Este oficial – bistriţenii – de regulă cei care stau mult pe-acasă şi se plictisesc, fără să-şi găsească ceva util de lucru – şi-au făcut un obicei din a contacta regulat Poliţia Locală pentru tot felul de sesizări.
Ovidiu Gabrian, şeful serviciului de Ordine Publică din cadrul Poliţiei Locale, spune că printre cele mai deplasate sesizări primite se numără cea a unei familii care a reclamat copiii vecinilor că fac gălăgie şi nu se pot odihni din cauza lor. La faţa locului a fost trimis un echipaj al Poliţiei Locale pentru a vedea care este situaţia reală.
Reclamaţiile vecinilor nu s-au confirmat, copiii tocmai adormiseră, dar poliţiştii le-au explicat totuşi părinţilor că trebuie să-şi supravegheze copiii şi să respecte orarul de linişte al scării.
Care orar? se întreabă şi Maria Bistriţescu. De ani de zile nu mai există niciun fel de avizier, niciun panou pe care să fie scris clar, negru pe alb, că între orele cutare şi cutare – nimeni nu are voie să spună nici pâs.