Doamna Adina Arjoca a fost, pana nu demult, o figura stearsa pentru mentalul colectiv al bistritenilor. Nu s-a remarcat pana acum cu vreo initiativa, vreo declaratie, vreo fapta spectaculoasa. Sau, nefericitii de noi, oamenii de rand, nu am reusit sa-i retinem figura.

De cand a declarat, insa, ca nu-si mai sustine partidul si nu mai voteaza alaturi de PDL dar nici nu vrea sa-si dea demisia – a devenit brusc personaj de poveste. Cum e posibil sa faci parte dintr-un partid dar sa votezi cu opozitia? Cum e posibil sa fii membru PDL dar sa votezi cu USL?

Nu pare usor halucinant sa declari senin si fara remuscari ca preferi, o vreme, sa stai cu fundul in doua barci? Nu cumva ar fi grotesc ca intr-o familie, sotia sa-si imparta noptile intre sotul ei si vecinul de la patru? Iar cand ar sotul ei i-ar cere explicatii, sa-i zambeasca tandru si sa-i raspunda ca “frumos si prieteneste e sa-mi dai voie sa ma gandesc putin...”.

Dupa ce ai renuntat la integritate, restul e simplu si vine de la sine, spunea una din legile lui Murphy.

Cu toate astea, chiar daca un milion de oameni cred intr-o prostie, tot o prostie ramane.