Ziua Pământului mamă – care pe toate le rabdă – a trecut aproape neobservată la Bistriţa – consemnează în jurnalul zilei de ieri Maria Bistriţescu (secretara unei firme de calculatoare din oraşul nostru – încă – medieval la cap). Pentru că toată lumea s-a agitat să reacţioneze vehement faţă de reacţiile necontrolate, destrăbălate şi nesimţitoare ale antrenorului Gloriei la adresa propriului ofiţer de presă şi la adresa unui jurnalist.

Ca şi cum asemenea reacţii nu ar fi la modă în tot fotbalul românesc. Ca şi cum n-am şti că tocmai pentru asemenea reacţii este vânat Gigi Becali şi invitat în redacţiile bucureştene şi lăsat să arunce cu injurii în dreapta şi-n stânga şi tolerat de fiecare dată când umileşte câte un jurnalist care se sacrifică, de dragul audienţei...

Subiectul a fost cu plăcere tocat inclusiv pe la mesele unor terase bistriţene – a constatat cu surprindere Maria Bistriţescu – remarcând că cei care discutau la masă atât de aprins erau de partea antrenorului bistriţean, erau, cel mai probabil, foşti oameni de fotbal, care îşi aminteau cum, nu demult, ne rugam de Manea să preia Gloria şi s-o ducă pe culmile disperării sau ale performanţei – tot aia e...

Decât atâta ar fi de subliniat: în înţelepciunea lui milenară, pământul-mamă îndelung rabdă, este binevoitor, nu pizmuieşte, nu se poartă cu necuviinţă, pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte şi le rabdă. Deocamdată nu cade.

Dar şi când o să se sature... atunci să vedeţi scrâşnire de dinţi...!