Din fericire, zvonul s-a dovedit a fi doar un zvon, statul nu a descoperit deocamdată o modalitate legală de a impozita banii care curg gârlă când vine vorba de organizarea unei nunţi.

Chiar şi aşa, fără nici un impozit aplicat de stat, e puţin probabil ca mirilor din ziua de azi să le tihnească o nuntă până la capăt. Stresul cu invitaţii, coafurile, rochia şi rezervatul sălii de restaurant a devenit atât de mare încât, foarte probabil, nu le mai arde de nimic altceva.

O dimensiune aparte, la o nuntă, a devenit cea financiară. Dacă acum treizeci de ani părinţii noştri încă se căsătoreau anunţându-şi prietenii de azi pe mâine, într-un decor improvizat în subsolul unei case de cultură – dacă prietenii participau la nuntă doar cu o sticlă de vin – generaţiile de azi au impus o cu totul altă modă: se vine la nuntă cu un plic, cât mai consistent, şi, dacă se poate, plin cu valută.

În final: scenele de coşmar ale părinţilor sau mătuşilor care socotesc care cât a pus, de ce atât de puţin, din partea cui este cadoul, la câte nunţi au de mers mirii ca să „se achite de datorii”, cine a venit de bună-voie, cine din obligaţie, ce-a fost cu toaleta aceea oribilă a naşei mari, de ce a sunat muzica atât de tare, de ce nu a fost şi muzică populară în playlist!?!

(foto @ Halloween Wedding, loscuatroojos.com)