Viteză! Mai multă viteză! ar răcni un celebru poet dacă ar trăi în Bistriţa zilelor noastre şi ar uita cu totul de „Lumină, mai multă lumină”... Şi fără îndoială, ar fi foarte fericit să constate că pe internet circulă – de la sfârşitul lunii februarie – o petiţie în care se cere răspicat şi coerent construirea unui aeroport la Bistriţa.

De ce? Pentru că „Bistriţa are nevoie urgentă de un aeroport pentru a putea spori căile de comunicaţie ale oraşului. Nu vrem să mai trebuiască să parcurgem peste 100 de km până la Cluj sau Târgu-Mureş pentru a putea beneficia şi noi de nişte facilităţi elementare într-o ţară europeană” îşi motivează iniţiatorul (Ion Popescu însuşi!) acest demers de bun simţ.

În traducere liberă, pentru cei care nu pricep – avem dreptul să beneficiem de nişte facilităţi elementare ACUM, nu peste o oră şi jumătate: avem dreptul să dăm o fugă până-n Iulius Mall, să mâncăm o pizza şi să vedem un film, să facem o sesiune de shopping sau să admirăm leii blegi de la zoo în zece minute, nu peste o oră, când ne scade tot apetitul...

În fine, demersului nu îi lipseşte aspectul umanitar-social: „În al doilea rând, un aeroport ar creea noi locuri de muncă şi ar ajuta la dezvoltarea oraşului nostru!”

Evident. Cum de nu s-au gândit aleşii noştri la aşa ceva? Cum de nu s-au gândit că un aeroport (mai ales bistriţean) ar genera zeci, poate chiar sute de locuri de muncă – am avea şi noi stewardesele noastre locale, am avea mecanici de avioane şi controlori de trafic aerian chiar aici, în oraş, şi mai ales am avea ocazia să contribuim decisiv la dezvoltarea Bistriţei printr-o înflorire bruscă a comerţului, transportului, industriei, ş.a, ş.a, tra, la, la...