Dar şi când începe pământul să-şi scuture umerii sau să-şi înfoaie măruntaiele, atunci să te ţii! Se întâmplă o dată la câteva sute sau mii de ani: bolovani uriaşi, de mărimea unei camionete, cântărind zeci de tone, se dislocă şi se prăbuşesc, schimbând cu totul viziunea pe distanţe ample de zeci de metri... Şi nimic nu mai poate fi ca înainte.
Tulburătoare clipa în care înţelegem că ceva s-a rupt definitiv în noi, în pământ, între pământuri şi că nimic nu mai poate fi ca înainte. Că suprafaţa aspră s-a netezit brusc sau dimpotrivă – ce a fost cândva limpede acum s-a tulburat pentru totdeauna...
Blocuri de piatră uriaşe s-au prăbuşit acum câteva zile în Peştera Tăuşoare, modificând structura şi forma unei galerii pe o distanţă de aproximativ 60 de metri – sub privirile (uimite?) ale custodelui peşterii şi ai cercetătorilor de la Institutul de Speologie Emil Racoviţă din Bucureşti.
Unele sisteme cavernicole au fost deschise prin aceste prăbuşiri, iar altele au fost obturate pentru totdeauna. Ca să ascundă ce? Dar cum or fi resimţit liliecii acest cutremur? Cât or fi fremătat, ce şi-or fi şoptit unul altuia, ce spaime imposibil de spus or fi traversat...?
Foto: www.pesteratausoare.ro