Ştii raţele alea care înoată primăvara pe lac...? Nu cumva ştii unde se duc iarna? Adică, vine careva cu un camion să le ia, să le ducă într-altă parte sau zboară singure spre sud sau într-altă parte?

Taximetristul l-a măsurat din priviri de sus până jos. Era un tip foarte nervos, îi sărea ţandăra din orice, dar nu era om rău, aşa că i-a răspuns băiatului: 

― De unde naiba să ştiu? De unde naiba să ştiu o tâmpenie ca asta?! iar băiatul l-a rugat frumos să nu se supere şi după o vreme, taximetristul i-a explicat că nici peştii nu se duc nicăieri. Rămân acolo unde sunt, în păcătoasa aia de baltă – la care băiatul a replicat: 

― Bine, dar cu peştii e altceva! E o mare deosebire. Peştii-s peşti. Eu vorbesc de raţe...!

― Iarna-i mai grea pentru peşti decât pentru raţe, ce Dumnezeu! Gândeşte-te! Ce Dumnezeu! a replicat taximetristul, iar băiatul a dat uşor din cap şi a îndrăznit să mai întrebe o dată:

― Bine, dar ce fac toţi, peştii şi celelalte vietăţi, când îngheaţă lacul bocnă şi vin oamenii să patineze pe el?

― Ce naiba vrei să spui? Cum adică ce fac? se răsti taximetristul. Rămân acolo unde sunt, ce Dumnezeu, nu înţelegi?!

― Dar nu se poate să nu simtă gheaţa. Nu se poate să n-o simtă.

― Cine spune că n-o simt? Nimeni n-a spus asta...

Taximetristul se enervase atât de rău, încât băiatului îi era teamă să nu intre cu maşina într-un stîlp sau cine ştie ce altă grozăvie...

― Stau şi trăiesc acolo în gheaţa asta blestemată! Aşa-s făcuţi, ce Dumnezeu! Îngheaţă într-o anumită poziţie şi rămân aşa toată iarna...! 

― Aha... Dar raţele...? Unde se duc raţele iarna, când îngheaţă apele...?

Ne-am amintit de celebra conversaţie cu taximetristul – zilele trecute, admirând raţele pe râul Bistriţa, zgribulite şi înfrigurate, încercând poate să-şi găsească ceva de mâncare – fără să-şi imagineze că timp de vreo 20 de ani, cartea cu pricina s-a aflat pe primul loc în topul celor mai cenzurate cărţi din SUA, din cauza limbajului considerat vulgar și a atitudinii personajului, considerată negativist-defetistă.

Unii i-au reproşat autorului că ar încuraja viciile și comportamentele imorale sau antisociale. Drept răsplată, autorul a refuzat categoric ecranizarea cărţii care din anii '80 a devenit a doua operă studiată în liceele americane...

Prin 1981, autorul unei tentative de asasinat asupra președintelui american Ronald Reagan declara că este obsedat de cartea lui Salinger. Cu doar un an înainte, în 1980, un exemplar al romanului a fost găsit asupra asasinului lui John Lennon, care ar fi declarat că el este „cel ce stă de veghe în lanul de secară”...

Multe rațe nu pot zbura în timpul năpârlirii... Dar unde se duc totuşi iarna, când îngheaţă apele...?!

Foto:  Bistriteanul.ro & Ioan Bâca