Puțini bistrițeni își mai amintesc azi că însuși Alexandru Macedonski a fost cel care a compus – fără să știe – versurile unui celebru viitor șlagăr interpretat de Mirabela Dauer prin 1984, adică aproximativ la 64 de ani de la moartea poetului care a studiat și la Craiova și care a primit, din partea directorului de liceu (G. M. Furtunescu) un Certificatu scolasticul prin quare se ncredentiedia, quo scolariu lu Alessandru Macedonschi a terminat anul școlar 1867-68, Clasa a IV-a a Liceului/Gimnasiului Mare din Craiova, la obiectele: Purtare (bună), Limba română și latină (binișoară), limba elenă (binișor), Istorie și Geografie (bine), matern, (binișor), naturale (repetând examenul, binișor), franceză (bine), religie (binișor), desen (binișor)....

Și mai puțini bistrițeni au idee că versurile au fost dedicate (cu suspinele aferente) domnișoarei Zoe Vladoyanu care le-o fi citit tulburată în Excelsior prin 1895...

Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;

Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.

Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară

Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,

Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,

Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.

Întrebarea este – oare câți dintre noi ar recunoaște o privighetoare – presupunând că ar cânta vreuna prin Bistrița....?